Asociația Cartierul Creativ Carolina a fost înființată anul acesta în Alba Iulia din dorința membrilor fondatori de a reuni artiști și pasionați din industriile creative și culturale locale. În luna august 2017, aceasta a câștigat cu proiectul „Urbingo Centenar” finanțarea din partea Ministerului Culturii și Identității Naționale, în cadrul sesiunii ACCES CENTENAR 2017, și au primit tot suportul pentru implementarea lui din partea Primăriei Municipiului Alba Iulia (în calitate de co-finanțator), Muzeului Unirii din Alba Iulia, Muzeului Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi și Muzeului Național de Istorie a României.

Proiectul „Urbingo Centenar” va avea lansarea sâmbătă, 25 noiembrie 2017, ora 10:00, la Caponieră, în spatele Palatului Apor din Alba Iulia. Acesta are la bază ideea construirii unui joc artistic-interactiv, folosind drept suport jocul Urbingo, dezvoltat inițial de Laimikis.lt – urban games and research, o asociație din Lituania specializată pe dezvoltarea și cercetarea jocurilor urbane.

Implicați în proiect au fost artiști și creatori, precum street-artistul Irlo care a animat o piesă de mobilier urban, parte din jocul Urbingo, sau sculptorul Darius Hulea, care a realizat o sculptură ecvestră din metal a regelui Ferdinand I. Ei sunt primii care ne-au răspuns la întrebări legate de proiect, de jocuri ca modalitate accesibilă de a rezona cu istoria, de contribuția acestora la natura simbolică a jocului Urbingo readaptat celebrării Centenarului Marii Uniri.

1. Jocul este o modalitate bună de a-i aduce pe oameni mai aproape de istorie? De ce?

Darius Hulea: Existau până în prezent şi mai există şi acum jocuri ce amintesc de o perioadă a istoriei: jocurile Pythice (în onoarea lui Apollon), sau, de ce nu, jocurile Olimpice, în cinstea lui Zeus, care pe lângă caracterul lor competitiv, de a câştiga, de a dovedi curaj în arenă, însumează și o serie de evenimente ce s-au desfăşurat din Antichitate până în prezent. Acest fapt aparţine fundamental istoriei universale. În acest sens, jocul este o parte a istoriei.
Întotdeauna jocul a avut cel mai mare impact asupra publicului în „a cunoaşte” ceva. Jocul reprezintă activitatea cea mai liberă, distractivă, chiar dacă este şi competitivă, în ‘„a câştiga” ceva. Acest tip de câştig poate fi şi unul de tip educativ. Nu putem uita faptul că unele jocuri ale Antichităţii, precum cele de la Colosseum, aveau menirea de a educa, povestind mulţimii (chiar şi prin scene de „carnagiu”), istoria anterioară lor, creându-i individului, brusc, anamneza perioadelor glorioase ale zeilor ori ale celor mai înalţi conducători, în urma cărora individul este părtaș la aceste fapte eroice.
Jocul, mai ales pentru cei maturi, are deja două mari direcţii: cunoaşterea noului printr-un mod distractiv, accesibil pentru oricine; recunoaşterea şi reamintirea prin obiectul găsit a faptelor din trecut, care sunt acum, unele din ele, părţi esențiale ale istoriei.
Jocul, din punctul meu de vedere, are menirea de a cuprinde imaginar trecutul şi prezentul într-o singură imagine. Acţiunea jocului este prezentă, iar istoria jocurilor, obiectivul lor şi obiectul jocului datează de sute de ani. Ceea ce propune Urbingo Centenar este învățarea prin cercetare şi recunoaştere, într-un mod distractiv, a elementelor istoriei. Totalitatea acestor elemente cheie vor defini perioada celor 100 de ani de la Marea Unire.

Darius Hulea

Irlo: Picasso spunea despre sine că desena ca Rafael când era tânăr, dar i-a luat apoi toată viața să reînvețe să deseneze ca un copil. Mai în glumă, mai în serios, cred că a subliniat perfect importanța naivității și a inocenței pe care o pierdem când ne „maturizăm”. În alt sens, Iisus vorbea despre faptul că doar păstrându-ne precum niște copii, o să intrăm în împărăția cerurilor. Jocul ne ajută mult să ne apropiem de istorie, și chiar de spiritualitate.

2. Care sunt avantajele și dezavantajele îmbinării artei contemporane cu istoria? În ce fel arta contemporană poate fi îmbinată cu istoria națională?

Darius Hulea: Din punctul meu de vedere, nu există dezavantaje. Chiar şi în cea mai abstractă operă de artă putem găsi puncte, linii, pete ce fac conexiunea imediată cu alte opere de artă ce aparţin acum istoriei artei. Dacă privim la începutul secolului al XX-lea, unde arta contemporană de atunci făcuse cea mai mare schimbare asupra formelor artistice, rupând radical legăturile cu arta mimetică, am putea spune că asemenea tendințe erau privite ca dezavantaje de către contemporani. Analizând îndeaproape arta lui Brâncuşi, sau a lui Picasso de exemplu, putem vedea că ea avea rădăcinile înfipte într-o largă arie a istoriei, şi anume arta primitivă a civilizaţiilor. Odată descoperite aceste repere, dezavantajele își pierd conturul.
Putem observa un exemplu chiar contemporan nouă. Damien Hirst este artistul contemporan prezent în arealul Bienalei de la Veneţia ce transpune tridimensional în materiale tradiţionale de mare calitate şi preţiozitate o copie a istoriei găsită pe fundul mării. Găsită, restaurată şi readusă în faţa publicului. Astfel, putem observa avantajele artei contemporane: redefinirea, recunoaşterea, regăsirea şi reconceptualizarea istoriei odată cu ea. Percepută acum direct, fără nicio susţinere critică, putem afirma că ea apare ca dezavantaj în raport cu istoria obiectivă. Singurul inconvenient ar fi că ar putea exprima istoria falsă a unei civilizaţii, ori a unei perioade, ceea ce ar aduce, aparent, un dezavantaj major istoriei.
Conceptul fiecărui artist se leagă şi de cea mai ascunsă parte a istoriei, interpretând-o prin simţul lui artistic, pe care fiecare privitor îl poate cataloga apoi ca fiind adevărat sau fals. În acest fel, apar avantajele: autocritica, analiza, compararea, redefinirea, renaşterea, cunoaşterea, educarea, cercetarea, examinarea, receptarea şi dialogul ce se vor concretiza într-o istorie ulterioară.

Irlo: Am tot întâlnit în lumea artei contemporane atitudinea reticentă față de stilul prea narativ. Se caută poate un vag care să lase mult loc de interpretare, încurajându-se contribuția privitorului în a proiecta sensuri.
Mie îmi place să povestesc în lucrări. Eu mă simt mai aproape de lumea comics-urilor, a benzilor desenate . Prefer chiar să și scriu în interiorul lucrărilor, așa încât să fiu cât mai precis în mesaj.
Istoria nu mi-a prea plăcut cât am fost în școală. Am descoperit-o ulterior, când am început să studiez cum ea a fost modificată și secretizată, în diferite perioade și regimuri. Acum sunt cu totul absorbit de tot ce înseamnă această zonă a ocultării. De la teme precum universul misterios al dacilor la Atlantida, Lemuria sau Hiperboreea, savurez totul. Îmi place să folosesc în ce pictez aceste teme și consider că arta poate să aducă lumină în direcția asta. A făcut-o în toate culturile vechi și o face și acum. Dar, bineînțeles, există scepticii și criticii care privesc o abordare de acest fel drept kitsch sau naționalism de prost gust.

Instalatie interactiva Irlo @Urbingo Centenar

3. Care crezi că e contribuția instalațiilor voastre în proiectul Urbingo Centenar?

Darius Hulea: Fără să fiu lipsit de simțul modestiei, v-aş răspunde că încercarea mea este asemănătoare operei lui Damien Hirst, care propune un nou fragment, redescoperit, al operei antice tridimensionale asupra căreia natura şi-a aşternut vălul pentru a ascunde cele mai preţioase detalii „manufacturate”. Încerc ca prin aceste fragmente desenate tridimensional în metal să aduc toate acele avantaje despre care vorbeam mai sus.
Compunând opera ca un joc educativ al copilăriei, prin conturarea formelor naturale, unind puncte, cifre ori litere în traseul lor crescător, vreau să-i propun privitorului un joc pe care el trebuie să-l continue, imaginar, recompunând imaginea ce apare ca o cheie a istoriei. Eu cred încă în capacitatea artei de a reveni la acea ”Kalokagathia” (din grecescul ”kalos”-frumos şi ”agathos”-bun), în a pune pe piedestal, în sensul eroic, fragmente ale istoriei anterioare nouă pentru a putea pe viitor percepe sau învăţa istoria prin imagini. Sper ca lucrarea mea, odată pusă în spaţiul public, va conduce privitorul spre o experiență mai profundă a secolului al XX-lea ca istorie a unirii acestui popor.

Irlo: Contribuția mea, sper, este una ce ține de voioșia spiritului. E prima (și sigur nu ultima) lucrare de genul ăsta. Propunerea a venit din partea Cartierului Creativ Carolina și m-a atras ideea de panou interactiv. Mai exact, privitorul poate învârti lamelele pictate de mine și recompune sau descompune cele două picturi pe care le-am propus. Chiar bună ideea. O voi relua.

4. Ce simbolizează pentru voi centenarul Marii Uniri?

Darius Hulea: Pentru mine, lucrurile stau așa: unica modalitate de a vedea, simţi, iubi şi transmite mai departe semnificația celor o sută de ani de istorie, într-o zi, într-o clipă, într-un gest, este doar prin intermediul operelor de artă, atât bidimensionale, cât şi tridimensionale, palpabile sau virtuale, care pot spori capacitatea oamenilor de a se uni pentru un bine comun.

Irlo: Pentru mine, Centenarul reprezintă un mare ideal împlinit. Cu riscul de a suna „prea patriot”, sunt foarte mândru de neamul românesc și-l consider unul privilegiat. Unirea lui este ceva măreț.