de Anemona- Maria Frate 

Începutul de an universitar a adus în prim-plan Festivalul Intrnațional de carte Transilvania, Bienala de arhitectură Transivania și Expoziția de proiecte scenografice ale artistului Gheorghe Codrea.

Seara zilei de 5 octombrie 2017 a adus publicului clujean ocazia de a revedea lucrările artistului scenograf Gheorghe Codrea, în prezența unor nume mari ale scenei artistice și culturale ale orașului Cluj-Napoca. Întâlnirea a condus spre dezbateri corect structurate și un dialog cultural cordial, un schimb benefic de idei.

În interiorul Galeriei Quadro, spațiul expozițional a preluat rolul de spațiu scenografic.  Artistul pătrunde prin lucrări în lumea artelor decorative și ale designului scenic, unde decorul a devenit o artă distinctă, un spectacol autonom. Absolvent al Institutului de Arte Plastice ” Ion Andreescu” din Cluj-Napoca și aL Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București, artistul propune în studiile expuse, o serie de proiecte scenografice executate într-o tehnică mixtă, folosind tuș, peniță, culori de apă și pastel. Lumea formelor  și a structurilor este creată conform legilor spațiului scenic,  viziune proprie ce ține de geometrismul  arhitecural al compozițiilor. Extrapolând și privind istoriografic, adnotările pe marginea lucrărilor de artă, privite ca pagini ce redau, în imagini,  lumi mitologice ale antichității și civilizațiilor apuse, aduc în prim plan subiectele scenei Operei Naționale, în perioada comunistă în care a activat artistul. Începând cu anul  1956 si până în anul 1989, Gh. Codrea a activat ca pictor scenograf al Operei Naționale din Cluj-Napoca, schițele amintind de marile teme puse în scenă, ca: Flautul fermecat, Zamolxe, Oedip, A 12-a noapte de William Shakespeare, Nunta lui Figaro, Povestirile lui Hoffmann,Atelierul lui Michelangelo  etc. Decorurile propuse, catalogate ca moderne și inovatoare pentru perioada respectivă, amintesc de scenografiile perioadei baletului alb, ale baletului clasic din Rusia începutului de secol 20, când exista un anumit academism în  abordarea temei, cu o anumită relevanță în contemporaneitate. Problematizând arta scenei în perioada comunistă, sunt investigate impactul și inovațiile experimentelor în scenografia din a doua parte a secolului XX.                                                                                            În lucrările tratate, cu multă sagacitate, artistul concepe spațiul scenografic și îl recompune după regulile perspectivei, recreând spațiul pe care, în proiectul operei A 12-a noapte de William Shakespeare, din anul 1970, îl împarte, ca pe o tablă de șah. Recontextualizează arcurile în acoladă, suprapunându-le peste tabla de șah, care, din punct de vedere a conceptului geometriei descriptive, conferă lucrării verticalitate și spațialitate. Altfel spus, verticalitatea spațiului scenografic, prin proiectul propus, este dată de jocul de direcții,  simplu, prin șirul unui fragment arhitectural, cu arce în acoladă. Prin jocul artistic, scenograful anexează, tablei de șah noi piese și fragmente arhitecturale, unde tema iubirii triumfă în teritoriile scenei. Studiile de sculpturi clasice, capitelurile ionice, structurile de arce și coloanele tratate ,asemeni unor cariatide,  amintesc de  personaje clasice, Într-o eventuală interpretare, ,lucrările însumează demersul studiilor cercetării artistice ale lui Gheorghe Codrea.                                    

Liniaritatea și grafismul formei, juxtapunerea studiilor clasice cu suprafețele policrome dau o notă de academism proiectelor. Divergențele,dar și consonanța cadrelor tratate, studiile și compozițiile corect construite conferă unitate lucrărilor expuse. Se poate vorbi, deontologic, despre o ortografie corectă în registrul architectural al spațiului, unde tema inspirației, a proporțiilor și a dimensiunilor este în armonie. Conform aprecierilor lui Oleg Danovski, în Dirijorul de lebede, funcția mobilității în scenă este preluată de funcția imobilității, caracteristica decorului scenografic fiind reprezentată plastic prin studiile elementelor antice. Arta scenei, asociată cu o artă a spațiului, preia un rol bidimensional, artistul reprezentând studii și variante de sculpturi în spațiu. Spațiul plastic, în lucrările artistului se desfășoară pe verticală, interferându-se cu verticalitatea personajului scenic.[1]

Trecând prin filtrul procesului dezambiguizării, regalul oferit publicului clujean este evidentiat prin proiecte precum: Zamolxe sau Răscruce de drumuri, schiță de proiect  din anul 1979 pentru Oedip sau prin schițe după tronul cetății Theba. Construcția spațiilor scenografice din lumea lui Gh. Codrea ascunde schițe de sculpturi antice, parțial drapate, respectând ceea ce însemna odată principiul kalokagathiei.  Cromatica în griuri nuanțate și cenușii regasită în lucrările pentru opera Oedip este reluată în schițele și în proiectele ce preiau tema din pantenonul geto-dacic, prin reprezentarea zeității tracilor, Zamolxe. Contextualizând, autorul se inspiră din Istoriile lui Herodot, în spațiul scenografic, aducând în prim-plan sculptura zeității supreme. Privind din punct de vedere monoteist și al caracterului htonic al geților, dar și  al specificului celest al zeității, Zamolxe este robust pictat de artistul care reia specificul reprezentărilor canonice ale zeităților supreme.

Spațiul scenografic din Flautul fermecat invită publicul în lumea Reginei nopții, unul dintre personajele operei.Suntem invitați să contemplăm studiul jocului de geometrisme,structurate perspectival în nuanțe de griuri colorate, brunuri și bleuri, deschise până la ocru și alb.

Rafinamentul cromatic și vitalitatea tonurilor conferă armonie și exuberanță cromatică în lucrarea Nunta lui Figaro, proiect scenografic bogat în ornamentație decorativă, cu putti și frânturi de elemente arhitectonice și detalii din cadrul interior, cu un pronunțat grafism al liniei.

Proiectele și schițele pentru Don Juan propun ca element central studiul unei spirale, într-o gamă cromatică de griuri colorate, forme ce includ linii sinusoidale, curbilinii, întregind figurile geometrice reprezentate.

Culorile de apă și pastelurile în nuanţe cenușii ne îndreaptă atenţia spre simbolul spiralei, respectiv o interpretare a formei circulare a spiralei.  Vrejul și spirala simbolizează continuitatea ciclică aflată în progresie sau în rotaţie creaţională, fiind tratată prin linie continuă si stilizată.

 Lucrările expuse stau la baza acordului dintre ornament și formă. Decoraţia în desen a formei curbilinii, poate fi inclusă într-o formulă stilistică unică, contribuind printr-o plasticitate liberă la redarea motivelor geometrice.

In lucrările artistului, studiile desenului clasic  sunt regăsite în lucrări cu Capela Sixtină sau cu Atelierul lui Michelangelo, unde perfecțiunea corpurilor studiate este creionată de artist în nuanțe cenușii.

Lumea celestă, cu astre este redată de artist prin nuanțe ce țin de o cromatică în tonuri calde, în timp ce nuanțele de griuri, totalizate în compoziții abstracte, cu elemente geometice sunt regăsite în proiectul scnografic pentru Ulysse.

Întregind colecția de proiecte scenografice ale lui Gheorghe Codrea, create în sfera arhitecturală a spațiului scenografic construit, amintim de colecționism și “de nevoia unei antropologii reflexive, a sinelui nostru, o nevoie de a ne identifica în interiorul istoriei și nu în afara ei.”, aducând astfel, perspective contemporane asupra artei scenografiei românești.[2]

Expoziția, deschisă publicului până la data de 18 noiembrie, readuce în atenție lumea fascinantă a scenei, prin studii decorativ-exuberante și corect construite, fotografii din spectacole și un volum de peste 150 de pagini.

 

[1] Danovski Oleg, Dirijorul de lebede, Întâlniri cu Oleg Danovski, Ed. Muzicală, București,1989

[2] Vlad Țoca, Bogdan Iacob, Kovacs Zsolt, Weisz Attila, Studii de istoria artei, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2013