Şerban Ţigănaş este numele notoriu din domeniul arhitecturii din Cluj-Napoca şi din ţară. Absolvent al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti în urmă cu 27 ani, actualmente este formator în cadrul Facultății de Arhitectură şi Urbanism – Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Totodată, este preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România şi partener la biroul de arhitectură şi inginerie Dico şi Ţigănaş din Cluj-Napoca.

Şerban Ţigănaş va fi prezent în acest an la cea de-a treia ediţie Arhitecture Conference& Expo ce va avea loc în 2 octombrie la Liberty Technology Park din Cluj-Napoca și care va aduce împreună peste 250 de arhitecți și specialiști din domenii conexe. Arhitectul ne vorbește despre participarea lui în cadrul evenimentului și evoluția arhitecturii în comunități.

Serban Tiganas Speaker Architecture 2015

Architecture Conference&Expo: Ce vă determină să participaţi la Architecture – Conference&Expo? Ce aduce nou din perspectiva dvs. această conferinţă pentru domeniul arhitectural?

Șerban Țigănaș: Mă bucur că această serie de conferințe începută cu trei ani în urmă a pornit din afara arhitecturii, de la oameni care au sesizat interesul public pentru acest domeniu. Am convingerea că arhitectura trebuie discutată mai mult în afara profesiei și că trebuie să iasă din izolarea academică pe care și-a construit-o pentru a se distinge. Astfel de dialoguri se petrec deja în mod tradițional la București de câțiva ani buni, dar e foarte bine că facem asta și la Cluj. Pot aprecia consecvența în a alege locuri nou create în oraș pentru a găzdui evenimentul și mai cred că genericul discuțiilor orientat spre patrimoniu rămâne una din temele actuale importante.

În acest an, tema de la evenimentul organizat de către Libero Events este Prezervarea Patrimoniului Arhitectural, Reconversii şi Restaurări Inovatoare. În ce stadiu ne aflăm la nivel de Cluj-Napoca pe aceste ramuri arhitecturale?

Cred că, dacă privim Clujul ca fenomen, putem constata o descoperire și utilizare din ce în ce mai intensă a centrului orașului, atât a spațiilor publice, cât și a spațiilor din clădirile care constituie patrimoniul arhitectural al orașului. Totuși, mai e mult de făcut, fiind nevoie de mai multă coerență strategică, de stimulente și nu numai de inițiative independente, dar și de intuiție. Inovația, deși pare că se referă la viitor, la nou, este perfect compatibilă și de dorit să se manifeste și în domeniul clădirilor de patrimoniu. Clujul este fără îndoială unul din locurile în care se inovează în România și în domeniul utilizării contemporane a arhitecturii istorice, mai mult sau mai puțin îndepărtate în istorie. Aș putea da mai multe exemple clasice sau mai puțin cunoscute, dar sper că tocmai asta să vedem cu toții în conferință.

Cât de importantă consideraţi că este inovaţia în restaurările unei clădiri?

Orice proiect, orice intervenție, lucrare a arhitectului ar trebui să fie mai bună decât cele anterioare, să fie în progres, folosind critic rezultatele și învățăturile anterioare. Inovația tocmai asta înseamnă: un salt, o schimbare inteligentă, idei noi cu rezultate mai bune. Cele mai importante nevoi ale practicii restaurărilor cred că țin de legătura între arhitectură și oameni și a nu mai vedea casele doar ca obiecte și spații, fără a le da destinații necesare, dorite și posibile.

Sunteţi interesat de interfaţa dintre şcoala de arhitectură, comunitate şi oraş. Cum vedeţi această interfaţă în viitorul arhitectural?

Universitatea trebuie să se facă utilă orașului și societății prin experimente, idei și cercetarea realizată mai ales prin programele masterale și doctorale. Invers, orașul trebuie să construiască și să accepte acest rol și să renunțe la practicile de a obține idei aplicabile în mod gratuit, formulă simplistă și în mod cert necâștigătoare.

Care este oraşul în care aţi realizat cele mai multe proiecte de-a lungul timpului?

În Cluj, unde am lucrat cel mai mult, dar am depășit numărul de 30 de orașe din țară. Anul acesta ne-a adus o dimensiune internațională, am lucrat în Baku, Azerbaidjan, în Lulea, în Suedia și ne pregătim pentru o lucrare în Brazilia.

Cum considerați că evoluează arhitectura în România în ultimii ani?

Aici am putea discuta zile în șir. Anul trecut am publicat o carte care aduna părerile mele din ultimii 15 ani despre fenomenul arhitectural din România. La aceasta aș adăuga că suntem într-o perioadă în care există câteva direcții foarte interesante: se schimbă legile construirii datorită, pe de o parte, presiunilor UE și nevoii de compatibilizare în domeniul achizițiilor și finanțărilor din sursa comunitară și pe de alta, datorită intențiilor guvernului de a obține o mult mai mare performanță de absorbție de fonduri. O altă direcție ține de orientarea arhitecților către domeniul rural, către comunități și spațiul public. O a treia ține de practicile curente care s-au așezat într-o zonă a mediocrității generalizate, a lipsei de ambiții și a unui formalism comercial, totuși ieftin la propriu și la figurat. România are excepții de foarte bună calitate în arhitectură, dar nu are un nivel mediu, curent, elevat și nici măcar rezonabil.

Ce gânduri doriţi să transmiteţi arhitecţilor care vor fi prezenţi la cea de-a treia ediţie Architecture? Dar celor din domeniile conexe?

În primul rând, vreau să le mulțumesc tuturor pentru interes și participare și să îi provoc la dialog cu ocazia conferinței. Aș mai dori să îi provoc pe toți să uite pentru un timp de concurență, de frustrări și de dificultățile personale și să încerce o atitudine constructivă, bazată pe a inova, așa cum ne propune conferința.

Architecture-Afis-parteneri

 

Share This: