Sursa: Gogea’s Blog

Valentin Lustig 

Născut în România, la Cluj, în 1955. A început să picteze de la o vîrstă fragedă.
A studiat pictura cu Tóth László şi istoria artei cu Ervin Ditroi.
A emigrat în Israel în 1977 împreună cu familia, unde şi-a încheiat studiile liceale şi a servit în armată. Între 1977 şi 1982 a studiat pictura la Accademia Di Belle Arti din Florenţa cu Goffredo Trovarelli. În 1983 se stabileşte în Elveţia, la Zürich. Este căsătorit şi are un copil.

“Cine e Căpitanul?” mă întrebă şugubăţ, dar în acelaşi timp provocator, Valentin Lustig*, autorul ciclului “Kapìtän Nemos Harem” , după ce ne relată visele sale proiective din anul 2007, inspirând compoziţiile finalizate în 2009.

Şi, astfel, am încercat să-l caut în ţesătura simbolică a metaforelor sale.
Mai întâi, din considerentele livreşti menţionate de autorul însuşi, se impunea o explorare a identităţii ambalate de Jules Verne, în natura romantică a celui care, exilat fiind, se izolează în adâncul mărilor şi oceanelor, un “dincolo” al lumii reale, străin, opac şi necunoscut pentru “ochiul” omenesc, face înconjurul lumii cu “Nautilus”, străbate 20.000 de leghe (cifră demnă de un ciclu cosmic în unele culturi ale antichităţii!), instituie o existenţă paralelă, liberă şi opusă umanităţii. Diferit de Platon, care prin teoria Ideilor pure, perfecte şi imuabile, se exilase conceptual din “astă lume”, într-un “dincolo” transcendent, definit drept Kósmos noetós, dar ambii, din similare nostalgii contemplative.
Ascuns în anonimatul numelui, Nemo/Nimeni, mereu în ascundere, dar predispus la cucerirea unei lumi exclusiv pentru sine, Căpitanul julesvernian se confundă cu puterea absolută a unui demiurg ocult, surprinzătoare tehnologic, imprevizibilă în decizie şi acţiune, discreţionară în haremul celor 70 de femei şi nu numai.
Citeste articol complet: Lucia GOGEA

lustig-1-kuche-bucatarie