Dacă Bucureştiul are cel mai mare număr de muzee, galerii şi artişti din România, cum este şi normal pentru o capitală europeană, nu înseamnă că povestea artelor vizuale de la noi începe şi se termină în oraşul de pe malurile Dîmboviţei. Clujul, Iaşiul, Timişoara, Baia Mare sau Bistriţa, în ce ordine preferă cititorul, sînt cîteva dintre centrele artistice importante pe plan naţional. Aflat în Bistriţa la comemorarea criticului Dan Hăulică, care a trecut la cele veşnice în august 2014, am avut ocazia să vizionez două expoziţii de excepţie, respectiv dubla personală Sculptură-Desen, realizată de Nicolae Fleissig şi Maxim Dumitraş la Galeria de Artă Contemporană a Complexului Muzeal Bistriţa- Năsăud, deschisă pe 27 noiembrie 2014, şi Salonul Anual de Artă de la Galeria Arcade 24, ediţie intitulată Sacrificiul şi vernisată pe 10 decembrie 2014. 

Dublă expoziţie: Nicolae Fleissig şi Maxim Dumitraş
Expoziţia propusă de Nicolae Fleissig şi Maxim Dumitraş face parte dintr-un proiect care se va derula pe parcursul a trei ani, lucrările fiind itinerate, după capitolul bistriţean, la Tîrgu-Mureş, Piatra Neamţ şi apoi în Franţa, la Toulouse. Asocierea celor doi artişti este benefică din toate punctele de vedere, la propriu şi la figurat vorbind. Înainte de orice altceva, este de luat în considerare complementaritatea. Ceea ce îi apropie şi, în acelaşi timp, îi deosebeşte pe Fleissig şi pe Dumitraş este relaţia plin-gol. Nicolae Fleissig este un desă vîrşit sculp – tor al formelor compacte, în principiu închise, pentru care golul înseamnă degroşare de material. Concavităţile sau străpungerile, ne referim în special la porţi, sînt clar determinate de ansamblul portant, de unde se nasc ideile de stabilitate, forţă şi ordine morfologică. Maxim Dumitraş este, în contrapartidă, un maestru al expandărilor. Lu crările sale, chiar cele monumentale, mai puţin instalaţioniste, invită spaţiul vital să participe în mod activ la ideile sale plastice. Formele închise alternează cu cele deschise, într-un joc ritmic, controlat în totalitate de artist.

Reunirea a aproape o sută de lucrări, sculpturi şi desene, realizate pe parcursul a trei decenii de către Nicolae Fleissig şi Maxim Dumitraş, reprezintă altceva decît o retrospectivă colectivă. De altfel, nefiind vorba despre un grup de creaţie, caracterul selectiv-sinoptic prevalează, consideră semnatarul acestor rînduri, în faţa celui retrospectiv. Dacă cititorul acceptă premisa, avem de-a face mai degrabă cu o expoziţie nouă, configurată după o logică de sorginte alchimică, metaforică şi morfologică. Trebuie să menţionăm că cei doi sculptori sînt extrem de activi. Dacă Nicolae Fleissig, care trăieşte şi activează profesional în Franţa, expune adeseori în România, Maxim Du mitraş se ocupă concomitent de numeroase proiecte, precum Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz-Băi, pe care l-a înfiinţat şi pe care îl coordonează, simpozioane, tabere de creaţie sau tîrguri de artă (l-am reîntîlnit, de exemplu, în anul în curs, la Art Safari). În fine, desenele de sculptor sînt întotdeauna interesante şi bine-venite într-o expoziţie care operează cu volumele, reprezentînd adevărate ferestre spre imaginarul care a stat la baza transpunerilor în materie a unor idei. Această expoziţie, extrem de vie şi de valoroasă ca întreg, îi va bucura cu siguranţă pe cei care îi vor trece pragul sau care vor lectura catalogul aferent. Autor text Mihai Plamadeala  -critic de arta

image description

Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud va invita la expozitia de Sculptura – Desen, a sculptorilor Nicolae Fleissig si Maxim Dumitras, care va avea loc in data de 27 noiembrie 2014, la ora 17, la Galeria de Arta Contemporana a Complexului Muzeal Bistrita-Nasaud, str. Grigore Balan, nr. 19, Bistrita. Expozitia va fi prezentata de istoricul de arta Vasile Duda.

NICOLAE FLEISSIG

Relația sculptorului cu materialul său de bază dovedește un grad de intimitate de neegalat, care își găsește în cele din urmă exprimarea într-un limbaj demn de toate perioadele pe care le-a dăinuit această taină. Multe din lucrările sale adoptă un ton hipermodern, mesajul este încifrat în matrici asemănătoare unor pătrate iar relieful bicolor inspiră reprezentarea binară a datelor. Astfel se realizează sugestia formei dezvoltate, a unui cod tridimensional ce domină acut viața cotidiană.
Esenta primordiala a lucrărilor sculptorului Nicolae Fleissig pare a se desprinde din tematizarea tainei.
Operele pe care artistul le dedica misterului existential, învăluie si dezvaluie concomitent un mare secret, fără insa a transmite sentimentul de înstrăinare, chiar dacă privirea prima aruncată în sciziunea plina de colți poate stârni disconfort. Fleissig etaleza subtil, existenta neplacutului. Acesta face parte din lumea noastră și este apanajul fiecărui implicat in actul privirii, in actul trairii. Evidenta sinceritate a artistului reprezintă implicit invitația adresată corpului si sufletului să zaboveasca, sa se ascunda, sa se refugieze între colți și bariere, sa-si poata permite actul disperarii in interiorul acestui labirint. Dezvaluirea si demistificarea mizei conceptuale si formale propuse de Nicolae Fleissig tintesc la finalul periplului vizual al contemplatorului prins între micile peșteri și coridoare, spre asimilarea misterului pietrificat, ascuns de autor cu multa iscusinta, in fiecare lucrare nascuta din mixajul materiei cu demersul conceptual, creator .
Ana-Maria Altmann

Nicolae Fleissig 1

MAXIM DUMITRAS
Maxim Dumitraş rupe orice legaturi cu formele preexistente, suspenda orice posibil reper exterior şi, printr-o acrobatie surprinzatoare a enuntului plastic, remodeleaza Neantul, face vizibil Golul, antureaza Absenta. Daca sculptura lui Brâncuşi recupereaza esentialul materiei şi repune în discutie natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupari ale lui Maxim Dumitraş deposedeaza sculptura de propria sa corporalitate şi o aproprie de minimalismul absolut al expresiei Zen.
Pavel Susara-critic de arta

„Sculptura lui Maxim Dumitras aduce cerul în faţa ochilor, ca să poată fi privit. Are loc o schimbare totală de perspectivă, unde nu mai interesează în
primul rând materia sculpturii, ci spaţiul care o înconjoară, însă nu spaţiul apropiat, ci acela cosmic, Cerul. Sculptura devine un limbaj al spaţiului
nemărginit, un discurs despre el… Prin sculptură, spaţiul îşi dezvăluie cea de-a patra sa dimensiune – timpul”.
Petru Bejan-critic de arta

ABSENTA INCERCUITA 1-190x173x60 cm-lemn,cupru-2008 1

fotografii de la vernisaj – arhiva personala Maxim Dumitras

15911_10204537527711747_2573164902530938646_n 10322660_10204537520671571_7967083445402857063_n 10411738_10204537522551618_7862171301874821617_n

1456117_10204537501711097_1190135658002147389_n 1509020_10204537513671396_1872760709339741314_n 1509947_10204537518471516_7389932590229494418_n 10313950_10204537493350888_3208396756847115887_n 10351169_10204537492950878_432545580253010376_n 10354670_10204537502231110_436063621688026378_n 10405354_10204537519391539_5703572269546762536_n 10422556_10204537515271436_9024166031875547711_n 10426759_10204537503431140_7342165597263920747_n 10696303_10204537496750973_2076940608525062581_n 10696351_10204537515431440_5790211788523258885_n 10801719_10204537496630970_3857860560409242190_n