Dacă Bucureştiul are cel mai mare număr de muzee, galerii şi artişti din România, cum este şi normal pentru o capitală europeană, nu înseamnă că povestea artelor vizuale de la noi începe şi se termină în oraşul de pe malurile Dîmboviţei. Clujul, Iaşiul, Timişoara, Baia Mare sau Bistriţa, în ce ordine preferă cititorul, sînt cîteva dintre centrele artistice importante pe plan naţional. Aflat în Bistriţa la comemorarea criticului Dan Hăulică, care a trecut la cele veşnice în august 2014, am avut ocazia să vizionez două expoziţii de excepţie, respectiv dubla personală Sculptură-Desen, realizată de Nicolae Fleissig şi Maxim Dumitraş la Galeria de Artă Contemporană a Complexului Muzeal Bistriţa- Năsăud, deschisă pe 27 noiembrie 2014, şi Salonul Anual de Artă de la Galeria Arcade 24, ediţie intitulată Sacrificiul şi vernisată pe 10 decembrie 2014.
Dublă expoziţie: Nicolae Fleissig şi Maxim Dumitraş
Expoziţia propusă de Nicolae Fleissig şi Maxim Dumitraş face parte dintr-un proiect care se va derula pe parcursul a trei ani, lucrările fiind itinerate, după capitolul bistriţean, la Tîrgu-Mureş, Piatra Neamţ şi apoi în Franţa, la Toulouse. Asocierea celor doi artişti este benefică din toate punctele de vedere, la propriu şi la figurat vorbind. Înainte de orice altceva, este de luat în considerare complementaritatea. Ceea ce îi apropie şi, în acelaşi timp, îi deosebeşte pe Fleissig şi pe Dumitraş este relaţia plin-gol. Nicolae Fleissig este un desă vîrşit sculp – tor al formelor compacte, în principiu închise, pentru care golul înseamnă degroşare de material. Concavităţile sau străpungerile, ne referim în special la porţi, sînt clar determinate de ansamblul portant, de unde se nasc ideile de stabilitate, forţă şi ordine morfologică. Maxim Dumitraş este, în contrapartidă, un maestru al expandărilor. Lu crările sale, chiar cele monumentale, mai puţin instalaţioniste, invită spaţiul vital să participe în mod activ la ideile sale plastice. Formele închise alternează cu cele deschise, într-un joc ritmic, controlat în totalitate de artist.
Reunirea a aproape o sută de lucrări, sculpturi şi desene, realizate pe parcursul a trei decenii de către Nicolae Fleissig şi Maxim Dumitraş, reprezintă altceva decît o retrospectivă colectivă. De altfel, nefiind vorba despre un grup de creaţie, caracterul selectiv-sinoptic prevalează, consideră semnatarul acestor rînduri, în faţa celui retrospectiv. Dacă cititorul acceptă premisa, avem de-a face mai degrabă cu o expoziţie nouă, configurată după o logică de sorginte alchimică, metaforică şi morfologică. Trebuie să menţionăm că cei doi sculptori sînt extrem de activi. Dacă Nicolae Fleissig, care trăieşte şi activează profesional în Franţa, expune adeseori în România, Maxim Du mitraş se ocupă concomitent de numeroase proiecte, precum Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz-Băi, pe care l-a înfiinţat şi pe care îl coordonează, simpozioane, tabere de creaţie sau tîrguri de artă (l-am reîntîlnit, de exemplu, în anul în curs, la Art Safari). În fine, desenele de sculptor sînt întotdeauna interesante şi bine-venite într-o expoziţie care operează cu volumele, reprezentînd adevărate ferestre spre imaginarul care a stat la baza transpunerilor în materie a unor idei. Această expoziţie, extrem de vie şi de valoroasă ca întreg, îi va bucura cu siguranţă pe cei care îi vor trece pragul sau care vor lectura catalogul aferent. Autor text Mihai Plamadeala -critic de arta
Complexul Muzeal Bistrita-Nasaud va invita la expozitia de Sculptura – Desen, a sculptorilor Nicolae Fleissig si Maxim Dumitras, care va avea loc in data de 27 noiembrie 2014, la ora 17, la Galeria de Arta Contemporana a Complexului Muzeal Bistrita-Nasaud, str. Grigore Balan, nr. 19, Bistrita. Expozitia va fi prezentata de istoricul de arta Vasile Duda.
NICOLAE FLEISSIG
Relația sculptorului cu materialul său de bază dovedește un grad de intimitate de neegalat, care își găsește în cele din urmă exprimarea într-un limbaj demn de toate perioadele pe care le-a dăinuit această taină. Multe din lucrările sale adoptă un ton hipermodern, mesajul este încifrat în matrici asemănătoare unor pătrate iar relieful bicolor inspiră reprezentarea binară a datelor. Astfel se realizează sugestia formei dezvoltate, a unui cod tridimensional ce domină acut viața cotidiană.
Esenta primordiala a lucrărilor sculptorului Nicolae Fleissig pare a se desprinde din tematizarea tainei.
Operele pe care artistul le dedica misterului existential, învăluie si dezvaluie concomitent un mare secret, fără insa a transmite sentimentul de înstrăinare, chiar dacă privirea prima aruncată în sciziunea plina de colți poate stârni disconfort. Fleissig etaleza subtil, existenta neplacutului. Acesta face parte din lumea noastră și este apanajul fiecărui implicat in actul privirii, in actul trairii. Evidenta sinceritate a artistului reprezintă implicit invitația adresată corpului si sufletului să zaboveasca, sa se ascunda, sa se refugieze între colți și bariere, sa-si poata permite actul disperarii in interiorul acestui labirint. Dezvaluirea si demistificarea mizei conceptuale si formale propuse de Nicolae Fleissig tintesc la finalul periplului vizual al contemplatorului prins între micile peșteri și coridoare, spre asimilarea misterului pietrificat, ascuns de autor cu multa iscusinta, in fiecare lucrare nascuta din mixajul materiei cu demersul conceptual, creator .
Ana-Maria Altmann
MAXIM DUMITRAS
Maxim Dumitraş rupe orice legaturi cu formele preexistente, suspenda orice posibil reper exterior şi, printr-o acrobatie surprinzatoare a enuntului plastic, remodeleaza Neantul, face vizibil Golul, antureaza Absenta. Daca sculptura lui Brâncuşi recupereaza esentialul materiei şi repune în discutie natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupari ale lui Maxim Dumitraş deposedeaza sculptura de propria sa corporalitate şi o aproprie de minimalismul absolut al expresiei Zen.
Pavel Susara-critic de arta
„Sculptura lui Maxim Dumitras aduce cerul în faţa ochilor, ca să poată fi privit. Are loc o schimbare totală de perspectivă, unde nu mai interesează în
primul rând materia sculpturii, ci spaţiul care o înconjoară, însă nu spaţiul apropiat, ci acela cosmic, Cerul. Sculptura devine un limbaj al spaţiului
nemărginit, un discurs despre el… Prin sculptură, spaţiul îşi dezvăluie cea de-a patra sa dimensiune – timpul”.
Petru Bejan-critic de arta
fotografii de la vernisaj – arhiva personala Maxim Dumitras
Recent Comments