Vernisaj – SOLITAR URBAN @ Muzeul Curtea Veche, Palatul Voievodal

 Miercuri, 01 Octombrie 2014, orele 18.00, la Muzeul Curtea Veche – Palatul Voievodal, a avut loc vernisajul expoziţiei de grup SOLITAR URBAN, cu participarea artiştilor Christian Paraschiv, Justinian Scărlătescu, Cristi Gaşpar, Lucian Muntean, grupul focAR (Răzvan Neagoe şi Alina Tudor), Maria Pop Timaru şi Raluca Ghideanu, curatoriată de Adina Niculae.

Expoziţia va fi deschisă publicului, ulterior vernisajului, 02 Octombrie – 02 Noiembrie 2014, între orele 9.00 – 17.00, la Palatul Voievodal Curtea Veche, din str. Franceză nr. 21 – 23, sector 3, Bucureşti.

foto Lucian Muntean

Expoziţia Solitar Urban are ca obiectiv imaginea Bucureştiului, un oraş văzut de un grup de artişti pasionaţi de spaţiul şi timpul urban, prezent şi trecut, în care au trăit şi trăiesc, exprimând viziunea lor asupra temelor socio-politice şi de estetică arhitecturală. Imaginile expuse reflectă elemente de arhitectură, scene cotidiene, urbane, simboluri ale epocii comuniste, ideea proiectului oprindu-se în sfera relaţiei dintre individ, timp şi spaţiul urban.

Trăim într-un oraş pe care nu-l înţelegem şi de aceea nu-l ştim îngriji şi-l îndreptăm adesea pe linii de dezvoltare care ar fi trebuit să rămână totdeauna străine, stricându-l astfel, prin adausurile şi prefacerile noastre de acum, acel caracter care, în ciuda multor lipsuri şi neglijenţe, îl făcea totuşi simpatic, odinioară străinilor care ne vizitau. Nicolae Iorga

” Iniţial, credeam că doar în contemporaneitate, relaţia individului cu spaţiul urban este una de ordin conflictual, în care rutina cotidianului ocupă locul principal al societăţii actuale, în defavoarea esteticii oraşului. Însă fiecare perioadă de timp, de-a lungul istoriei oraşului nostru, a avut, se pare, aceeaşi traiectorie socială, de a trivializa decorul urban.
Când citim primele rânduri, avem senzaţia că Nicolae Iorga este un fin observator al Bucureştiului actual, acesta punctând clar banalitatea esteticii urbane, din prima jumatate a secolului trecut. Este clar că poziţia georgrafică şi istoria ţării au un rol decisiv în ceea ce priveşte înclinaţia românilor către un orientalism balcanizat, atunci când ne referim la coloristica şi arhitectura urbană. Deşi arhitecţii români, şcoliţi la Paris, au realizat proiecte arhitecturale în vogă la acea vreme în Occident, oraşul a suferit transformări importante prin adăugarea elementelor arhitectonice cu iz oriental.
Or, nimeni nu dezminte că, deşi Iorga este sever cu vremurile lui, urmează epoca comunistă, care aduce oraşul nostru într-o beznă totală , la propriu şi la figurat. Am rămas cu moştenirea acelor vremuri, blocurile în care unii dintre noi ne-am petrecut copilăria sunt în prezent vopsite în culori pastelate, cu termopane, aparate de aer condiţionat, antene, cabluri care se întind din balcoane către stâlpii stradali, etc, toate aceste detalii sunt legate de modul în care locuitorii acestui oraş au înţeles libertatea urbană.” – Adina Niculae, curator

Pentru publicul de specialitate, Christian Paraschiv (n. 1953) se bucură de notorietatea unui artist confirmat atât în țară cât și în străinătate. În prezent artistul locuiește la Paris. A absolvit Universitatea Națională de Arte București în anul 1978, iar în 1979 a obținut  Bursa Uniunii Artiștilor Plastici din România. Este recunoscut de critica de artă ca “unul dintre liderii generaţiei “80”, parte componentă a aşa numitului “grup de la Tescani”.

Cristi Gaşpar (n. 1975) este absolvent al Academiei de Arte “Luceafărul”, secţia pictură, student al prof. Teodor Moraru, artist cunoscut în ţară şi în străinătate, datorită numeroaselor proiecte expoziţionale. Expresivitatea artistică este evidentă în toate lucrările sale, reuşind să îmbine într-un mod autentic mesajul, ideea, cu cromatica pânzei, nemaifiind necesară nicio descriere prealabilă.

Lucian Muntean (n. 1974) este un inginer geolog pasionat de fotografie, încă din anii studenţiei începând a practica meseria de fotojurnalist. Evoluţia sa în arta fotografiei se remarcă pe întregul parcurs expoziţional, fiind un fotograf contemporan apreciat în ţară , cât şi în spaţiul artistic european. Autorul, atras de fotografia cu temă socială şi urbană, provoacă privitorul prin lucrările sale, atent studiate,  îmbinând cromatica şi compoziţia, cu elemente de simbolistică, transformându-le în fotografii de artă.

Justinian Scărlătescu (n. 1977) este absolvent al Academiei de Arte “Luceafărul”, secţia pictură, student al prof. Teodor Moraru, acesta remarcându-se prin numeroase expoziţii personale şi de grup. Este un artist complet, care combină cu măiestrie formaţia de pictor cu cea de fotograf şi desenator pentru a da naştere unei arte experimentale inedite. Tehnica sa, de prelucrare a imaginii este cu totul originală. Artistul foloseşte aparatul analog, developează manual aproape fiecare fotografie, foloseşte pânza, lemnul, hartia manuala ca suport pentru imagine, utilizază calităţile estetice ale fotogelatinei precum şi pe cele ale intervenţiei pe fotografie (fotomanipulare).

Sculptoriţa Raluca Ghideanu (n. 1981), absolventă a Universităţii de Arte “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, este un artist complet, care a reuşit să îmbine pasiunea pentru sculptură, cu cea pentru design şi scenografie. Lucrările sale au participat în numeroase expoziţii, însă artista, pasionată de scenografie, se bucură de notorietate în aceeaşi măsură şi datorită spectacolelor performance din diverse spaţii.

Alina Tudor (n.1980) şi Răzvan Neagoe (n. 1974), absolvenţi a Universităţii de Arte “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, formează grupul focAR,  grup implicat în numeroase proiecte expoziţionale în ţară şi în spaţiul european. Alina Tudor și Răzvan Neagoe lucrează împreună încă din 2006, eforturile lor artistice menținându-se în domeniul socio-politic, fiecare proiect al grupului fiind o sinteză a unei anumite perioade de timp.

Maria Pop Timaru (n.1980), doctor în Arte Vizuale şi Decorative, este autoare de sculptură, ceramică, instalație şi performance, artista participând în numeroase selecții expoziționale colective şi  5  personale. Temele alese de artistă sugerează o paradigmă a societăţii actuale, mutilată de evoluţia rapidă a tehnologiei, în care omul contemporan este forţat să supravieţuiască.