“Performing History” featuring “Artist versus Curator”

Romanian Pavilion at the 54th Venice Biennale

România la cea de-a 54-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia

Înainte de a ne întreba (mereu) dacă suntem bine reprezentați la Bienala de la Veneția, am putea să profităm de desfășurarea evenimentelor relatate mai jos pentru a lansa câteva discuții publice serioase: ce mai inseamnă azi Bienala de la Veneția, ce trebuie să reprezinte aceasta pentru artele vizuale din România, ce putem cu toții să îmbunătațim (artiști, curatori, instituții, media, specialiști etc), este util concursul public, își fac instituțiile treaba?

De peste 100 de ani Bienala de Artă de la Veneția a servit o varietate de funcţii: a celebrat opera artiştilor consacraţi, a confirmat tendinţele dominante, a delimitat noi geografii ale lumii artei în termeni economici şi de piaţă şi a oferit o scenă de prezentare internaţională, precum şi contextul de multiplicarea a altor expoziţii internaţionale de artă.

Curatorea celei de-a 54 ediții a Bienalei de Artă de la Veneția Bice Curiger i-a întrebat pe curatorii tuturor pavilioanelor aceleaşi cinci întrebări pe care le-a adresat și artiştilor implicaţi în “Illuminazioni” (tema Bienalei din acest an): „Unde te simţi acasă? Vom vorbi limba engleză, în viitor, şi dacă nu, ce limbă? Este comunitatea de artă o ţară? Cât de multor ţări aparții? Dacă arta ar fi fost o naţiune, care ar fi fost constituţia ei? “. Ar fi interesant să aflăm răspunsurile oferite de participarea românească.

Raportând proiectul României la cea de 54 ediție a Bienalei de Artă de Veneția se poate observa cu ușurință că face parte din categoria de pavilioane naționale din Estul Europei care încă mai au de recuperat trecutul comunist și care se definesc tot prin raportare la acesta.

Raportând „Performing History” la situația actuală a artelor vizuale contemporane din România remarcăm faptul că prezentul nu mai poate aștepta recuperarea trecutului și își creează propriile forme de reprezentare artistică, de cele mai multe ori mai competitive artistic international decât cele care vorbesc la trecut.

Disclaimer:

  • Acest material este un prim episod al unui serial despre cea de-a 54 ediție a Bienalei de Artă de la Veneția care tratează toate pavilioanele, nu doar expozițiile participării românești.
  • Expoziția „Performing History” va putea face subiectul unei analize critice ulterioare.
  • Declarațiile de mai jos au fost facute on the record, în cunoștința utilizării lor media.

 

Desfășuarea evenimentelor: relatare

31 mai, ora 19.00 PM Vernisajul proiectului Romanian Cultural

Resolution- documentary. Locaţie: Noua Galerie Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică, Palazzo Correr – Campo Santa Fosca, Cannaregio 2214, 30121-Veneţia, Italia. La eveniment artistul Ion Grigorescu a purat o mască de carnaval. Întrebat de ce poartă această mască Ion Grigorescu spunea că masca seamănă cu profilul co-curatorului Ami Barak și că are rezerve asupra reprezentării sale artistice la bienală.

 

1 iunie la ora 3.15 PM, conferința de presă a expozițiilor „Performing History”și „Romanian Cultural Resolution – documentary” care reprezintă România la cea de-a 54-a ediție a Bienalei de Artă de la Veneția. La conferință au fost prezenți Monica Morariu, comisar, Alexandru Damian, vicecomisar, Maria Rus Bojan & Ami Barak curatori „Performing History”, Bogdan Ghiu, invitat special, Alexandru Niculescu și Adrian Bojenoiu curatori „Romanian Cultural Resolution”. De la conferință au lipsit artiștii Ion Grigorescu, Anetta Mona Chişa și Lucia Tkáčová.

2 iunie, la ora 10 AM, o intervenție spontană de tipul performance a fost făcută de cei trei artiști (Ion Grigorescu, Anetta Mona Chişa și Lucia Tkáčová) în timpul căreia au fost scrise următoarele cuvinte pe ziduri, lucrări, ecran de proiecție și monitoare în interiorul pavilionului românesc: “The curator bets on the artist not the artist bets on the curator. Everything of Nothing. Mission or Ambition. Contract or Conflict. Trust or Control. Deal or Feel. Risk or Mercantilism. Reclaim or Sustain, Money or More. Yell or Whisper. ” Curatorii nu au fost consultați asupra acestei intervenții. Comisia jurizării Bienalei se afla în pavilionul românesc, iar cei doi curatori prezentau acesteia proiectul „Performing History”atunci când intervenția neprevăzută s-a produs.

2 iunie la ora 2.15 PM deschiderea oficială a Pavilionul Românesc.

 

 

Declarațiile curatorilor și cele ale artiștilor: relatare

Maria Rus Bojan spunea că a alcătuit o platformă pentru ca două tipuri de discursuri artistice pentru ca cel al lui Ion Grigorescu și al duo-ul Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová să se poată completa sau contrazice. După intervenția artiștilor, expoziția a intrat în zona „overcuratorial” și “metacuratorial”. Ea consideră că gestul intervenției a fost premeditat și că face parte dintr-o atitudine subversivă, „asta pentru că artiștii au resimțit că expoziția nu este subversivă destul”. Curatoarea mai recunoaște că această atitudine face parte din munca artiștilor și că acest lucru era totuși ceva de așteptat. Maria Rus Bojan mai spune că a existat o tensiune adăugată de constrângerile administrative și de faptul că nu a avut parte de un sprijin real al comisarului pavilionului, ci doar de cel al comisarului adjunct.

Curatoarea mai spune că misiunea ei este de a servi arta și artiștii și că a făcut acest lucru cu toate implicațiile, unele dintre ele chiar neprevăzute. În plus, contextul expoziției nu pune în discuție, la modul personal, relația artiștilor cu echipa curatorilor, ci, în general, clarificarea ideologică a unei poziții critice pe marginea temei curator versus artist.

La întrebarea dacă va mai lucra împreună cu artiștii proiectului „Performing History”, răspunsul Mariei Rus Bojan a fost că nu știe dacă acest lucru se va mai întâmpla.

Ami Barak mărturisește că a fost un martor ocular al unei acțiuni neprevăzute a artiștilor și că nu înțelege „de ce au făcut acest lucru fără să spună”. El mai spune că nu i-a oprit să o facă și că se simte disprețuit că într-un context atât de important nu a fost ținut la curent. „Dacă aș fi discutat și aș fi spus că nu sunt de acord aș fi înțeles”. Însă Ami Barak crede că artiștii au considerat că expoziția nu este suficent de radicală, așa că au făcut un performance radical de desconsiderare a curatorilor. Tot el mai consideră că gestul a venit în urma unei frustrări în care mai cu seamă duo-ul Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová au realizat că nu sunt mulțumite de lucrare. El crede că Lucia Tkáčová a avut cea mai mare nemulțumire iar inconștient a transformat nemulțumirea în „dispozitivitate reactivă față de întreaga expoziție”.

Ami Barak spune că artistele au decis că vor avea o singură lucrare în expoziție. „Nu mi-au spus că sunt nemulțumite, nu cred că a fost deficit de comunicare din partea mea, ci din partea lor. Ceea ce mi se pare absolut trist este [că acesta este] un gest de neloialitate. Nu am fost nicio clipă neloial. Gestul nu mă nemulțumește în sine, are propria calitate și valoare. Mie îmi place chestia în fond. În loc să fie împotrivă este acceptată”. Curatorul mai spune că „Performing History” are de-a face cu ideea de reînnoire a avangardei și că artiștii din acest proiect au o atitudine similară, comună. Însă din păcate, apreciază Ami Barak, gestul artiștilor a fost asemenea pumnului reprezentat ca un balon din video-ul Anettei Mona Chişa & Luciei Tkáčová. „Rezultatul este că s-a dezumflat”, fără să fie suficient susținut ca și act artistic.

Curatorul mai spune că era la curent cu nemulțumirea lui Ion Grigorescu asupra felului în care a imaginat expoziția, mai curând, după aprecierile acestuia, “ca una de muzeu, ori el este un artist viu”. Ami Barak amintește că Ion Grigorescu a propus alternativa unei instalații artistice sub forma unui cort ca și cel al lui Omar Kadafi, însă această propunere era și ea „reacționară ca o mămăligă necoaptă.” Realizarea acestei instalații artistice lăsa de dorit așa că echipa de curatori l-au determinat pe Ion Grigorescu să renunțe la aceasta. „Știu foarte bine cum se uită colegii mei curatori la asta. Mesajul este mai important decât estetica. Ori noi am pornit pe baze ideologice să prezentăm o figură istorică cum este aceea a lui Ion Grigorescu.

Ami Barak mai adaugă că proiectul „Performing History” ar fi avut șanse să fie luat în considerare pentru un premiu de către comisia bienalei, dacă nu ar fi existat intervenția neprevăzută a artiștilor. El recunoaște că a încercat să acopere prin alte explicații gestul neprevăzut, dar că acest lucru nu i-a reușit și că cei din comisia bienalei ar fi simțit că nu e sincer în prezentarea sa.

La întrebarea dacă vor mai lucra împreună cu artiștii Ami Barak a răspuns că nu și-a pus această întrebare, însă oricum cu Ion Grigorescu este mai dificil de lucrat decât cu duo-ul de artiste.

Anetta Mona Chisa si Maria Rus Bojan

Duo-ul Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová recunoaște că intervenția nepremeditată a fost generată de plictisul față de reevaluarea trecutului și că acum există o întâlnire coerentă între Ion Grigorescu și duo-ul lor. Rostul acestei intervenții a fost acela de a lega la propriu și la figurat cele două demersuri artistice diferite. Cele două mai spun că proiectul lor artistic s-a axat pe conceptul curatorial de martori ai istoriilor personale care însoțesc cumva istoria și că totul este acum și aici.

Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová mărturisesc că de la proiectul inițial al expoziție a existat un „last minute decision” de tipul „let’s go there, enter and do it”. Intervenția a fost o surpriză și pentru curatori cu atât mai mult cu cât s-a petrecut chiar înainte de momentul când comisia jurizării Bienalei se afla în pavilionul românesc, iar cei doi curatori erau gata să prezinte acesteia proiectul „Performing History”.

La întrebarea dacă vor mai lucra împreună cu echipa de curatori (Ami Barak, Maria Rus Bojan) cele două artiste au vrut să se abțină de la un răspuns, însă pentru că am convenit că și niciun răspuns înseamnă ceva, Anetta Mona Chişa a declarat că „întrebarea ar fi dacă curatorii vor mai lucra pentru ele”.

Ion Grigorescu spune că este nemulțumit de proiect că ar fi vrut să renunțe la el și că se simțea prost primind felicitări de la ceilalți concurenți ai selecției de proiecte pentru reprezentarea pavilionului românesc (printre care Ana Lupaș, al doilea proiect remarcat de comisie). Tot el spune că nu a știut proiectul cu care s-a aplicat și cu care s-a câștigat la concurs, că a pus la dispoziție lucrările sale, cum dealtfel o face cu aproape oricine îi cere lucări pentru o expoziție („nu vreu să țin lucrările doar pentru mine”). Legat de proiectul comun cu duo-ul, artistul declară că pe Lucia Tkáčová nu o cunoaștea deloc, iar de Anetta Mona Chişa doar auzise. Artistul se declară suspicios că au existat și alte criterii în afara celor artistice în alegerea acestui proiect de câștigător, folosind acuzația foarte gravă de corupție. La fel ca și duo-ul de artiste Ion Grigorescu observă că de la proiectul inițial la  expoziția realizată au existat niște mari diferențe, cu care nu a fost de acord.

http://www.performinghistory.ro/

Foto credits: Cosmin Năsui

Modernism.ro lansează o dezbatere online pe marginea temei „Artist versus Curator”, o componentă adăugată ulterior proiectului „Performing History”. Aspecte care ar pot fi precizate în această dezbatere sunt:

  • care ar trebui să fie reglementările raportului artist-curator (cine alege pe cine)
  • în ce măsură autorul unei imagini își poate asuma legal modificările ulterioare aduse de el însuși asupra lucrărilor de artă aflate (deja) în proprietarea, gestiunea ori custodia unor alte persoane, colecții ori instituții.
  • ce modificări pot fi aduse unui proiect și conceptului acestuia după ce este selecționat în urma unui concurs public național pentru a reprezenta  un pavilion național.
  • ce modificări pot surveni asupra lucrărilor ce reprezintă un pavilion național care sunt în gestiunea, custodia și sub asigurarea acestuia pe perioada expunerii.
  • ar trebui supusă evaluării punerea propriu-zisă în practică a proiectului selecționat în urma concursului public național, după realizarea și deschiderea acestuia la Veneția, cu luarea în considerare a feed-back-ului dat de specialiștii din comisia de evaluare a tuturor proiectelor Bienalei.
  • câștigarea concursului de reprezentare a pavilionului național și participarea expozițională a echipei artist-curator reprezintă stadiul final al colaborării acestora sau începutul unor demersuri comune de importanță internațională.

//////////////////////

Modernism.ro vă prezintă, în premieră, un serial dedicat expozițiilor pavilioanelor naționale și evenimentelor paralele și dar și a celor colaterale ale Bienalei de Artă de la Veneția, unul dintre cele mai importante evenimente europene de artă contemporană.

Mulțumim Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneția și ICR București pentru suportul și sprijinul acordat la realizarea acestui serial.

Share This: