European Art Gallery are placerea de a va invita la expozitia Iuliana Vîlsan in lunile aprilie-iunie.
Iuliana Vîlsan
Pictură 2009-2011, desene 2007-2011
Vernisajul noii noastre expozitii – IULIANA VILSAN – a avut loc joi 7 aprilie ora 19:00, la sediul nostru din strada Regina Maria nr.18, langa Dealul Patriarhiei.
Pictând la Messina, la București și la Paris – în toate cele trei locuri are ateliere și galeriști care o expun, o urmăresc și o cotează – , Iuliana Vîlsan i-a atras pe iubitorii de artă români în ultima perioadă cu precădere prin ingenioasele, mult discutatele și foarte apreciatele sale scenografii de teatru. Ca și în pictură, Iuliana Vîlsan provoacă, nu te lasă indiferent și se supune doar unei rigori impuse de câte un demers ideatic precis. Există întotdeauna o prim abordare, o a doua, o a treia, și ele se pot multiplica. În pictura ei se adaugă profunzimile spațiale, semn, alături de iluminări diferite, de influența încă pozitivă a teatrului. Personajele sau obiectele-personaj capătă prin toate aceste metode o existență complexă sugestivă, încărcată. Și totuși, între toate aceste semne și coduri, Iuliana Vîlsan nu plcitisește, nu obosește, o anume, când exuberantă, când gravă decorativitate, atrage și ochiul mai grabit. Suprarealismul ei devine de astăzi, ștergând influențele trecute și câteodată evidente, contemporan nouă. Fără să supralicitez deloc relația ei cu teatrul, (dimpotrivă, sfatul meu rămânând același, de a nu repeta experiența dăunătoare și a altora, a căii duble, unicul exemplu de urmat în acest sens nefiind decât cel al lui Marc Chagall, definitv și pretutindeni pictor), trebuie totuși să remarc încărcătura dramatugică: conflicte, caractere, poveste, suspans, al noului său ciclu creativ.
Fără a fi o ’’descărcare’’ de teme sau o pregătire a picturii, desenul rămâne pentru Iuliana Vîlsan o preocupare constantă, o respirație aproape cotidiană. Mie personal îmi crează senzația că nu mai este un exercițiu necesar al artistului, ca până acum vreo zece ani, ci o necesitate de exprimare, de comunicare mai directă a temelor ce o bântuie. Teme când ironice când meditative.
Cu această expoziție, cred că Iuliana Vîlsan poate în sfârșit exclama, alături de cei ce nu vor rezista tentației de a putea pleca sub braț cu un tablou sau un desen al său – desigur, plătindu-le prețul! – ’’iată, m-am găsit și v-am găsit, sunt în sfârșit liniștită!’’.
Desigur până când se va neliniști din nou. E în firea artistului și Iuliana Vîlsan este evident un artist contemporan important. La Messina, la București, la Paris.
Radu Boroianu
fotoreportaj Lucian Muntean
Chiar ma intrebam cand urmeaza o noua expozitie Iuliana Vilsan. Dupa cel mai nou spectacol al lui Radu Afrim, Avalansa, unde Iuliana semneaza o scenografie greu de uitat, un cocon alb nesfarsit si ireal, mi-era dor de tablourile ei ca niste vise fotografiate color. M-as bucura ca unele din lucrarile ei sa apara pe copertele unor colectii de literatura contemporana, de multe ori mi se intampla sa asociez povesti cu imagini din picturile ei.
Cum vorbeste doamna asta?! Incurca “consumerismul” cu “consumismul”, nu stie ca se spune “filigraN”, si nu “filigraM”… Culmea este ca se mai da absolventa de Litere. O fi adevarat?