Pirelli a prezentat la Moscova calendarul 2011, “MYTHOLOGY”, creat de Karl Lagerfeld

Calendarul Pirelli 2011, aflat acum la cea de-a 38-a ediţie, a fost prezentat presei din întreaga lume şi altor invitaţi şi colecţionari de pretutindeni. Evenimentul a avut loc la prestigiosul teatru Stanislavsky şi Nemirovich-Danchenko, care este, de peste 90 de ani, scena unor spectacole de operă şi balet care fac parte din moştenirea artistică a naţiunii ruse.
După ce Patrick Demarchelier a imortalizat China în ediţia din 2008, Peter Beard a conturat portretul Botswanei în 2009, iar Terry Richardson a adus în prim-plan Brazilia în 2010,

“The Cal 2011” exemplifică geniul creator al artistului cu multiple faţete Karl Lagerfeld, al cărui simţ artistic şi estetic este renumit în întreaga lume.

În studioul său parizian, Lagerfeld a creat “Mythology”, un calendar care reflectă una dintre cele mai profunde pasiuni ale sale, mitologia greacă şi romană, poveşti despre originile umanităţii relatate prin intermediul aventurilor cu zei şi zeiţe, eroi şi eroine. Prin intermediul unei călătorii în trecut, realizată cu ajutorul limbajului universal al fotografiei, “Mythology” ne poartă către rădăcinile civilizaţiei clasice şi poartă Calendarul Pirelli înapoi în Lumea Veche, acolo unde în urmă cu 140 de ani s-a născut compania care avea să devină o organizaţie multinaţională cu operaţiuni în peste 160 de ţări din întreaga lume.

Cele 36 de cadre care compun Calendarul 2011 ilustrează 24 de subiecte diferite, incluzând zei, eroi şi mituri. Cu ochiul său pătrunzător, Lagerfeld a ‘sculptat’ aceste fotografii prin rigoarea lor estetică şi referinţele recurente la arta sculpturii şi tendinţele sale clasice. Toate fotografiile sunt în alb şi negru, ceea ce conferă pregnanţă imaginilor, exaltă frumuseţea chipurilor reprezentate într-un contrast cromatic marcat, care le împrumută o anumită tridimensionalitate prin folosirea atentă a luminii.

“Actriţele şi modelele reînsufleţesc aceşti eroi noi şi descriu un nou concept al frumosului,” a spus Karl Lagerfeld care, prin Calendarul Pirelli 2011, a propus o reprezentare idilică, nemuritoare a frumuseţii. Frumuseţea, tinereţea, venerarea formei şi a dorinţei descriu acest nou concept al frumuseţii şi întruchipează modernitatea în mitologie.
Această ediţie are 21 de protagonişti: 15 modele feminine, 5 modele masculine şi actriţa americană Julianne Moore. Modelele feminine le includ pe: modelele italiene Bianca Balti şi Elisa Sednaoui; modelul danez Freja Beha Erichsen; modelul brazilian Isabeli Fontana (prezentă şi în Calendarul 2005 by Patrick Demarchelier şi în ediţia 2009 by Peter Beard); modelele poloneze Magdalena Frackowiak şi Anja Rubik; modelul australian Abbey Lee Kershaw (care a debutat în Calendarul 2010 by Terry Richardson); modelul indian Lakshmi Menon; modelele americane Heidi Mount şi Erin Wasson (care a debutat în Calendarul 2005 de Patrick Demarchelier); modelul rus Natasha Poly; modelul danez Lara Stone şi modelul canadian Daria Werbowy (ambele fiind selectate de Peter Beard şi pentru Calendarul 2009); modelul austriac Iris Strubegger şi modelul jamaican Jeneil Williams. Cele 5 modele masculine sunt Baptiste Giabiconi şi Sébastien Jondeau (French), Brad Kroenig şi Garret Neff (american), precum şi Jake Davis (britanic).

Calendarul Pirelli 2011 văzut de Frédéric Beigbeder
De peste 40 de ani, Pirelli acordă credit unui fotograf celebru care să le imortalizeze pe cele mai frumoase femei din lume. La început, a existat doar ideea de a crea un cadou fantastic, care să motiveze oamenii de la vânzări! Astăzi calendarul Pirelli a devenit un articol generos pentru colecţionari şi, în acelaşi timp, un simbol al companiei. An de an această autentică operă de artă acţionează ca un barometru, măsurând modul în care evoluează imaginea feminităţii în secolul nostru. Prima apariţie topless a avut loc în 1972, iar între 1974 şi 1984 tradiţia Calendarului a fost întreruptă din cauza crizei petrolului: povestea calendarului Pirelli este şi povestea vremurilor noastre. Cele mai mari staruri ale modei au fost parte a poveştii, întruchipând idealul de frumuseţe al fiecărei epoci. Calendarul a devenit un element al mitologiei contemporane. Aşadar, era inevitabil ca, într-o bună zi, Pirelli să îşi îndrepte atenţia către renumitul designer de modă Karl Lagerfeld, care este o legendă pe drept cuvânt, dar şi un catalizator al noilor tendinţe. Primul designer de haute couture care s-a angajat în această direcţie, creand accesoriile speciale şi bijuteriile pentru această ocazie, şi în mod logic şi-a ales una dintre temele foarte dragi lui: mitologia greacă şi romană. Alea jacta est! Zarurile au fost aruncate.

Prânzul cu Karl Lagerfeld: Discutând despre Zei.
De Frédéric Beigbeder
Frédéric Beigbeder: – De ce ai ales tema mitologiei greceşti şi romane?
Karl Lagerfeld: – Pentru că este religia mea favorită: un zeu pentru fiecare ocazie. Sunt politeist: toate religiile din zilele noastre sunt recente, dar eu prefer această mitologie, care nu are legătură cu infernul, cu păcatul (un obstacol pentru fericire), şi cu iertarea. Trebuie să revenim la forma disciplinată a frumuseţii Antichităţii. Simone Weil a spus că Iisus a fost un descendent direct al lui Prometeu – ceea ce a provocat un scandal la vremea respectivă. Iubesc zeiţele, pentru că au fost primele femei emancipate. Au avut dreptul la orice. Divinităţile feminine şi Muzele sunt feministe!
F.B: – De când durează fascinaţia ta faţă de miturile Antichităţii?
K.L: – Primele cărţi pe care le-am citit, pe când aveam 6 ani, au fost Iliada lui Homer şi Cântecul Nibelungilor. În timp ce poveştile germane mă speriau, Homer a avut o mare influenţă asupra mea – este sursa mea de educaţie. Ceea ce e remarcabil la vechiul păgânism este că existau o mulţime de zei, spirite mobile, şi existau şi eroi, semizei, genii şi nimfe… Muritorii erau mai aproape de zei decât sunt în religiile monoteiste. În acele zile nu aveam nici o idee că eu însumi urma să devin un zeu!! (râde)
F.B: – Da, dar atenţie: zeii sunt doar variante uşor perfecţionate ale muritorilor! (râde) Deci scopul acestor fotografii este acela de a înfiinţa o nouă religie? După ce îl priveşti, aş vrea să spun că acest calendar mi-a insuflat credinţa în zeităţile Olympului – am fost convertit pe loc!
K.L: – Lăsând gluma la o parte, modernitatea mitologiei constă în dragostea sa pentru tinereţe, în cultul pentru corp şi în acceptarea dorinţei în absenţa pedepsei divine, precum şi în tributul permanent adus Naturii. Există o etică a frumuseţii civilizaţiei greco-romane pe care noi am pierdut-o în zilele noastre.
F.B: – Înainte de a fi selectat de către Pirelli pentru realizarea ediţiei din 2011, cunoşteai calendarul Pirelli?
K.L: – Da, în special cel realizat de Avedon (1995), pe care l-am adorat. Era erudit, dar şi sexy şi simplu. De asemenea, sunt un fan al lui Sarah Moon – a fost prima care şi-a arătat sânii la 72 de ani. Ea emana o poezie deosebită.
F.B:- Ce înseamnă Pirelli pentru tine?
K.L: – Este un producător de cauciucuri care şi-a creat imagine prin aceste calendare – nu le poţi cumpăra şi asta le împrumută o aură de mister. Este o formă de marketing viral care a luat-o înaintea vremurilor sale. Când au început, era destinat mecanicilor şi şoferilor de camioane! Dar au devenit în scurt timp un obiect de referinţă în lumea artei.
F.B: – Povesteşte-mi câte ceva despre cele 3 zile de filmare. Unde aţi fost?
K.L: – În studioul meu din Paris, în Rue de Lille. Am ales câţiva prieteni pentru şedinţe – am dorit doar femei care să se simtă în largul lor cu mine. Am făcut o listă cu amicele pe care le cunosc, căci refuz să dezbrac pe cineva care nu e de acord cu asta! Şi nu, nu există fete minore!!
F.B: – De ce fundalul negru?
K.L: – Mi s-a părut că pune în evidenţă nudul; iluminează frumuseţea corpului prin contrast.
F.B: – De ce alb şi negru în locul culorii?
K.L: – Un pic de alb şi negru a fost tonic, şi a marcat şi o schimbare faţă de iluştrii mei predecesori, iar în viaţa reală eu însumi prefer alb şi negrul!
F.B:- Este adevărat că modelele au fost deosebit de receptive în timpul şedintelor foto pentru calendarul Pirelli?
K.L: – Studioul meu este aseptic: numai muncă şi atât. Nu e nimic ceţos aici. Ce îmi place la miturile greceşti este că ei nu au nevoie de ciorapi plasă şi de dantelă pentru a se excita: totul este carnal, fără zorzoane. Tocurile înalte şi jartierele… Helmut Newton s-a ocupat de asta mai bine ca mine.
F.B: – De ce Julianne Moore o interpretează pe Hera?
K.L: – Mi-am dorit neapărat o actriţă ca soţie a lui Zeus şi mamă a zeilor Olimpului. Julianne este o femeie frumoasă– mai maternă decât tinerele fete de sub măslini. Îmi este o prietenă foarte dragă. A ştiut că nu riscă nimic cu mine – că nu va exista nicio altă publicaţie paralela cărora să le vând pozele pe sub mână!
F.B: – Da? Vrei să spui că nu există copii secrete de uz privat?
K.L: – Haide, Frédéric! Asta nu mai e mitologie. Priveşte la statuile antice: nu sunt niciodată obscene – cu excepţia Pompeiului, dar acolo e un bordel!!
F.B: – Ai creat obiecte, instrumente şi accesorii special pentru şedinţa foto.
K.L: – Stéphane Lubrina şi George Cortina au creat brăţările, armele şi scuturile. Peter Philips a lipit frunze din aur pe piept. Nu am vrut să creez un fel de efect de “carnaval al bucuriei” sau costume teatrale. Deci am creat colierele, accesoriile din aur pentru sexul masculin, banderolele, o mică bufniţă, un coif din plexiglass…
F.B: – Ţi-ar fi plăcut să trăieşti în Antichitate?
K.L: – Nemurirea şi un fizic perfect? Cine nu şi-ar fi dorit?!

Interviu luat pe 15 octombrie 2010 la casa lui Karl Lagerfeld din Paris.

Pirelli Calendar 2011: Modelele
Imaginile 1-2: HERA – Julianne Moore
Imaginea 3: ZEUS – Brad Kroenig
Imaginea 4: PENTHESILEA – Daria Werbowy
Imaginea 5: AURORA – Heidi Mount
Imaginea 6: AURORA – Heidi Mount
Imaginea 7: APOLLO – Freja Beha Erichsen
Imaginea 8: APOLLO – Freja Beha Erichsen
Imaginea 9: NIMFa ECHO – Abbey Lee Kershaw
Imaginea 10: NIMFA ECHO – Abbey Lee Kershaw
Imaginea 11: ATHENA – Magdalena Frackowiak
Imaginea 12: TREI BACANTE – Erin Wasson, Bianca Balti, Lakshmi Menon
Imaginea 13: BACANTĂ – Bianca Balti
Imaginea 14: BACUS ŞI DOUĂ BACANTE – Garrett Neff, Isabeli Fontana, Bianca Balti
Imaginea 15: FLORA – Elisa Sednaoui
Imaginea 16: CASTOR ŞI POLLUX – Abbey Lee Kershaw, Freja Beha Erichsen
Imaginea 17: NARCIS ŞI NIMFA ECHO – Elisa Sednaoui, Baptiste Giabiconi
Imaginea 18: ATHENA – Iris Strubegger
Imaginea 19: ATHENA – Iris Strubegger
Imaginea 20: AHILE – Jake Davies
Imaginea 21: ESTIA – Magdalena Frackowiak
Imaginea 22: ESTIA – Magdalena Frackowiak
Imaginea 23: AJAX – Erin Wasson
Imaginea 24: MELPOMENE – Natasha Poly
Imaginea 25: HADES – Jeneil Williams
Imaginea 26: ORFEU ŞI EURIDICE – Freja Beha Erichsen, Abbey Lee Kershaw
Imaginea 27: TERPSICHORE – Anja Rubik
Imaginea 28: AMPHITRITE – Heidi Mount
Imaginea 29: AMPHITRITE – Heidi Mount
Imaginea 30 APOLLO – Baptiste Giabiconi
Imaginea 31: APOLLO – Baptiste Giabiconi
Imaginea 32: AFRODITA – Lara Stone
Imaginea 33: AFRODITA ŞI MARTE – Lara Stone, Sébastien Jondeau
Imaginea 34: ARTEMIS – Daria Werbowy
Imaginea 35: HERMES – Anja Rubik
Imaginea 36: HERMES – Anja Rubik

Calendarul Pirelli 2011: O călătorie printre Mituri, Eroi şi Divinităţi
Cuvântul “mit” este folosit astăzi în special în sens negativ sau bizar: mitul, mitul virilităţii, mitul eficienţei… Când utilizăm cuvântul “mit”, majoritatea înţelegem “exagerare”, o imagine construită artistic sau celebrată cu ingenuitate. În sens originar, pe de altă parte, “mit” se refera la adevăr. Fiinţele umane au folosit mitul pentru a transmite poveştile care s-au întâmplat în lumea lor, modificându-le de fiecare dată, elaborându-le în timpul relatării, dar narând evenimente care s-au întâmplat în realitate. Personajele din mituri sunt invenţii poetice menite să reprezinte realitatea.
Marii erudiţi ai secolului 20, în particular Mircea Elide, au arătat că fiecare civilizaţie se bazează pe mituri, de la cea Indo-Europeană la cea africană, de la cea mongolă la cea boşimană. Anterior, până în secolul 18, occidentalii erau atenţi numai la mitologia grecească, tradusă mai târziu în forme noi de romani. Asta e cu siguranţă adevărat: civilizaţia grecească a creat monumente, de la Parthenon la sculpturile lui Fidias, de la poemele lui Homer la tragediile lui Eschil, Sofocle şi Euripide. Romanii au continuat procesul cu extraordinarii lor poeţi, care au transmis miturile mai deparrte: Virgil, Ovidiu, Properţiu şi toţi ceilalţi mari poeţi ai epocii augustiene.
Fără îndoială că a fost o moştenire unică, însă după o perioadă fertilă şi creativă (pictura italiană din secolele 15, 16 şi 17, şi marea epocă a poeziei), mitologia grecească a devenit un fel de repertoriu al divinităţilor şi imaginilor îmbălsămate şi fosilizate, care fie au fost acceptate şi copiate fără simţ critic, fie respinse în întregime pur şi simplu. Reconectarea la mitologie, în acest caz mitologia clasică, înseamnă, pe de o parte, înţelegerea, prin personajele sale memorabile şi genurile ei, a semnificaţiei civilizaţiei. Implică înţelegerea a ceea ce noi considerăm a fi universal şi etern şi care s-a putut transmite. Întrucât esenţa mitului transcende timpul şi spaţiul, chiar dacă exprimă fiecare civilizaţie în moduri specifice. Este universal şi atemporal.

Hera
Hera este soţia lui Zeus, zeul suprem. Este Regina Olimpusului şi a lumii. Ea are o forţă extraordinară, manifestată după ce a fost violată de gigantul Eurimendontes, un act care a dus la conceperea lui Prometeu. După ce se îmbăiază în apele unui izvor lângă Argus (în Grecia, izvoarele sunt sfinte), ea se întoarce ca virgină pentru a celebra eternul său mariaj cu Zeus, care o înşală încontinuu. Hera se luptă neîncetat contra femeilor care îi posedă soţul, nu numai când sjunt complice, ci şi când sunt victime inocente. Acesta a fost cazul săracei Io, urmărită în vis de zeu şi apoi violată. Hera o transformă într-o vacă, destinată să rătăcească şi să nu-şi găsească locul niciodată, agresată de un tăune agresiv. Sau frumoasei nimfă Echo îi răpeşte darul vorbirii. Echo, alături de alte nimfe, a fost martoră la una dintre aventurile adulterine ale lui Zeus. Ea îi urăşte pe troieni deoarece îl urăşte pe Paris: acesta a fost prinţul Iliriei care a ales-o câştigătoare pe Afrodita şi nu pe Hera în faimosul concurs de frumuseţe. Soarta a predestinat rezultatul concursului care le-a reunit pe cele 3 frumoase zeiţe – Hera, Afrodita şi Athena – decizând că Hermes, mesagerul zeilor, îl va însărcina pe Paris să facă alegerea. Acestuia i-a revenit sarcina de a dărui mărul de aur celei mai frumoase dintre cele trei. Admiţând totuşi că alegerea a fost dificilă şi că ar fi preferat să le aleagă pe toate trei, el a ales-o în final pe Afrodita, zeiţa iubirii. De atunci Hera, ca şi Elena, avea să devină o necruţătoare adversară a troienilor, intervenid în răboi în favoarea grecilor, mergând contra dorinţei soţului ei Zeus, care nu dorea să ardă Troia.

Zeus
“Stăpânul luminii şi timpului”, Zeus este zeul suprem al Grecilor. Toate divinităţile îl ascultă, iar neascultarea era pedepsită cu cruzime. Este suficient să te gândeşti la ce s-a întâmplat cu Prometeu, un zeu care, chiar dacă îl ajutase pe Zeus în bătălia contra titanilor, a fost condamnat să fie legat în lanţuri pe o stâncă, în sălbăticia Sciţiei unde un vultur i-a mâncat ficatul – pentru că le dăduse focul oamenilor. Zeus domneşte şi protejează ordinea în Pantheon. El este cel care îi ordonă nimfei Calypso să îi permită lui Ulise să plece din Ithaca, părăsind-o. Zeus îşi exercită forţa prin fulgere, mărturie a dominării sale cereşti. Stăpânul cerurilor şi al focului, lansează săgeţi luminoase şi loveşte pe oricine se revoltă contra lui. Dar chiar şi Zeus, la fel ca celelalte zeităţi greceşti, se supune puterii Sorţii, un concept care atunci când este tradus ca “destin” este greşit reprezentat. Soarta este legea irevocabilă, de nepătruns care guvernează lumea grecilor. Zeus are privilegiul că ştie ce rezervă Soarta şi implicit viitorul, dar este incapabil să o schimbe. Exceptând cazul Oracolului din Dodona, el îşi încredinţează puterea altor divinităţi, ca Apollo. Stăpân al cerurilor şi al pământului, îi lasă fratelui său Poseidon dominarea apelor, în timp ce lui Hades îi revine Regatul Morţilor. Zeus este faimos pentru neîncetata trădare a soţiei sale Hera, trădări deseori săvârşite cu cruzime, de la amăgire în vise până la viol. Printre numeroasele zeiţe cu care a convieţuit se numără Themis, Mnemosina, Demeter, Latona şi Persefona, iar dintre muritoare Europa, Leda, Callisto, Io şi Semele. Ca zeu suprem, are mai puţine caracteristici ca alţi zei, însă fără îndoială că se identifică cu fulgerul, focul ca săgeată luminoasă pe care o prăvăleşte din ceruri.

Penthesilea
Penthesilea este Regina Amazoanelor, o comunitate de femei războinice care trăiesc în Capadocia pe malurile Fluviului Thermodon. La acea vreme s-au apropiat de Sciţia, regiunea considerată de greci ca fiind cea mai sălbatică şi strictă din lume, aşa cum a indicat natura barbară a Amazoanelor. Nici unui bărbat nu îi era permis să intre pe domeniul lor, însă o dată pe an, se întâlneau cu bărbaţi pentru perpetuarea speciei. Ele ucideau sau estropiau copiii de sex masculin şi se îngrijeau cu dragoste de cei de sex feminin, al căror sân drept îl ardeau pentru a le perfecţiona abilităţle de arcaşe. Luptătoare feroce, deseori erau în conflict cu popoarele învecinate. Reductibile la căprioară şi săgeată, au fost totuşi înfrânte de Hercule ca parte a celor 12 Munci ale sale. Regina Penthesilea, fiica lui Ares, o divinitate crudă şi războinică, şi a lui Otrere, a luat parte la Războiul Troian, de partea cetăţii asediate. A luptat cu vitejie contra marelui Ahile, dar în final acesta a ucis-o.

Aurora
Acesta este numele latin name al zeului grec Eos, care la rândul lui derivă de la Usha, zeiţa hindusă a răsăritului. Numele ei înseamnă “Splendoarea Estului”, iar acest lucru descrie perfect natura ei. Soarele se ridică la est şi al său răsărit împrăştie lumină asupra lumii care se trezeşte la viaţă, în tranziţia de la noapte la zi. Ea este sora lui Helios, soarele, şi ea îl prevesteşte şi anunţă dintr-un car tras peste ceruri de cai galopând. Este soţia lui Astreus şi mama vânturilor Boreas, Zephyrus şi Notus. Sora soarelui, mama vânturilor, ea poartă prima lumină în lume şi este aşadar una dintre cele mai radioase figuri ale mitologiei greceşti. Când ea apare, lumea capătă formă şi culoare, noaptea îngheţată lasă locul căldurii, plantele şi pădurile revin la viaţă după vrăjirea nocturnală, iar animalele – şi lumea populată de fiinţe umane – se trezesc din somn.
Aurora este binevoitoare, dar este şi zeiţa care îi smulge pe bărbaţi din aşternuturi şi din îmbrăţişarea femeilor. Este aşadar considerată ca divinitatea care îi seduce pe bărbaţi, un fel de atracţie voluptuoasă şi neîncetată, ca misterul care îi face pe muritori să pornească în căutarea unei lumini visate, spre începuturi, spre Răsărit.
Printre iubirile ei se numără cea cu Tithonus, pentru care cere nemurirea de la Zeus uitând totuşi să ceară şi tinereţe veşnică. Prin urmare, ea rămâne de o tinereţe splendidă în vreme ce el îmbătrâneşte, devenind incapabil de iubire. Zeiţa cu mulţi amanţi a dat ordin să fie închis într-o d cameră din palat, unde să continue să îmbătrânească pentru totdeauna.
Apollo
Fratele lui Artemis, împarte cu aceasta o natură elevată, nobilă şi luminoasă. Ca şi ea, este un arcaş infailibil, artă care nu este doar pur exerciţiu fizic, ci şi un test al echilibrului superior dintre forţă, văz şi geometrie. El îşi combate victimele cu precizie, chiar de la mare distanţă, în tăcere şi cu o viteză ameţitoare. Şi totuşi cu un calm extraordinar – the foe moare în pace, fără suferinţă. Ca şi Artemis, este înconjurat de o aură misterioasă şi enigmatică. Într-o anumită perioadă a anului, se retrage cu Artemis în îndepărtatul ţinut al hiperboreenilor, un popor sacru neafectat nici de boală, nici de bătrâneţe, şi care mai târziu va reveni la casa sa din Delphi. Apollo reprezintă cea mai înaltă condiţie pe care o concepeau grecii, începând cu frumuseţea exterioară şi interioară, originea adjectivului “apoloniac”. Există de departe mai multe temple, statui şi imnuri dedicate lui Apollo decât celorlalţi zei, inclusiv Zeus supremul.
Apollo are puteri de proorocire şi deţine cunoaşterea superioară a binelui şi a răului. Este deci zeul vindecător. Oracol, apărător al justiţiei, vindecător, binecuvântat cu o frumuseţe şi un suflet luminoase, este identificat cu soarele, în timp ce sora sa Artemis este lunară. Cei doi compun cosmosul şi separă în mod armonios noaptea de zi. Este reprezentat ca un tânăr bărbat frumos, nud sau cu pieptul acoperit cu o mantie. Atributele sale sunt o din argint şi o liră. Este uneori descris ca purtând o coroană de laur. Cerbul, lupul şi cerbul sunt animalele sale sacre.

Echo
Echo există şi azi, mitul său este unul dintre cele mai puternice şi rezistente din lumea greacă. Ea este ecoul care ne restituie cuvintele în anumite medii, nu mai mult decât o voce, o voce răspunzându-i celei a noastre, derivată de la a noastră. La origine, totuşi, a avut o voce caldă, frumoasă şi o natură voioasă şi locvace. Corpul îi era la fel de frumos. A încercat să distragă atenţia Herei cu volubilitatea ei în timp ce Hera îşi urma soţul în păduri, aflat pe urmele altor nimfe. Când Hera i-a descoperit vicleşugul, Echo a pretins că Zeus îi ordonase să o urmărească pe Hera, dar Hera a pedepsit-o totuşi. Aşadar, când l-a întâlnit pe Narcis, nu a putut face altceva decât să-i răspundă vocii sale. Echo este o nimfă mutilată şi demnă de milă. Respinsă de Narcis, se refugiază în păduri. Nu se mai alătură companioanelor sale nimfe. Se izolează, ascunzându-se în spatele foliage şi trăind în grote părăsite. Dar dragostea ei persistă şi creşte, intensificată de suferinţa refuzului. Nedormită şi în suferinţă, devine un bun sfrijită, numai piele şi oase. Nu mai semăna deloc cu frumoasa nimfă de altădată, nu mai era nici femeie nici fecioară. Se ascunde în codri, dar se fereşte de munţi. Numai vocea ei îi mai rămâne, vocea care, pentru o clipă, îl făcuse pe Narcis să se oprească din drumul său spre autodistrugere. Corpul ei, dispreţuit, dispare.
Athena
Conform multor învăţaţi, Athena nu este o zeiţă greacă nativă. Este o divinitate marcată de semne puternice, fatale. A luat fiinţă din capul tatălui ei, deja adultă şi înarmată. Este portretizată în special ca purtând armură, protejată de un scut. Dar această armură nu este un semn al naturii sale deosebit de mândre sau războinice. În schimb, Athena este armată în sensul protecţiei, capabilă să se apere de forţa iraţiunii care guvernează lumea. Este dotată cu înţelepciune, aşa cum simbolizează naşterea ei din capul tatălui. Este zeiţa inteligenţei, a cunoaşterii, una dintre rarele zeiţe caste şi virgine din lumea greacă. La ea, virginitatea pare să indice distanţa dintre pasiunile arzătoare, o abilitate distantă şi totuşi interesată să asculte. De fapt, este capabilă să protejeze, să ajute şi să sugereze, să stimuleze raţionamentul. Este zeiţa care îi place cel mai mult lui Ahile. Ahile doreşte să îl ucidă pe Agamemnon, care l-a ofensat. Aşa l-ar elimina pe comandantul Armatei greceşti pentru care el însuşi luptă. Athena îl convinge să him to forego şi el îl ascultă.
Athena este marea protectoare a lui Ulise. Ea este cea care îl sprijină şi care îl ajută în timpul who dificiltei şi dramaticei sale reveniri în Ithaca. Deşi este zeiţa inteligenţei, puterea ei include nu numai inteligenţa logică (cu care Ulysses este dăruit), ci şi mai ales cu inteligenţa inimii. Iată de ce este întotdeauna aproape de cei pe care îi protejează. În timp ce o altă zeiţă virgină, Artemis, trebuie să-şi apere virginitatea în faţa trădării
masculine, Athena nu are nevoie de asta: nimeni nu o ameninţă, ea emană o eră de autoritate paşnică şi calmă.
Bachus şi Bacantele
Bachus, unul dintre multele nume pe care grecii l-au dat zeului Dionysos, este cea mai complexă şi bulversantă divinitate din Pantheonul grecesc. Unii erudiţi au scris, pe bună dreptate, că Dionisos este însăşi Grecia, înţeleasă ca spiritualitate, cultură, religie, practică ritualică şi artă. Acest zeu este tânăr şi frumos. Are trăsături ambigue, uneori părând vag feminine şi deci capabil de o furie bruscă. Bachus sau mai bine zis Dionysos, este semnalat în Tracia spre secolul 18 dH, dar are de fapt origine orientală. Un zeu căruia îi sunt dedicate ritualuri orgiastice, inclusiv cele care dau naştere tragediei greceşti. Dionysos este zeul adevăratului secret al naturii, al euforiei, al metamorfozei. Simbolul său este viţa-de-vie, dar nu ar trebui să fie asociat cu acel Bachus care ţine o sticlă de vin, aşa cum a fost descris în atât de multe poveşti romane. Bachus nu este zeul beţiei de la ospeţe, al băuturii şi mâncatului, ci zeul misterului ameţelii cauzate consumului vinului. Misterul strugurelui, care este în acelaşi timp fruct şi sursa unei substanţe; misterul minţii aduse la un stadiu diferit de conştiinţă de alcool. Cultul său este aşadar conectat la proliferarea vieţii: viţă de vie, sămânţă, sex, Bachus se transformă şi se regenerează. Dionysos este o divinitate fertilizatoare, nu numai în sfera sexuală, ci şi pe tărâm spiritual, în el ambele laturi devenind absolut indivizibile. Crescut de nimfe, care l-au hrănit la sân şi au avut grijă de el, acestea s-au transformat în menade sau bacante, care îl urmează şi apoi îl învăluie într-un nesfârşit vârtej frenetic.
Dionysus este zeul metamorfozei. El se transformă instantaneu în peştele pescarilor care îl împing în barca lor după ce l-au prins în năvoade, pe jumătate mahmur, cu intenţia să îl rănească şi poate să îl răscumpere. Şi când Ariadna, abandonată de Tezeu, plânge pe insula pustie unde a lăsat-o acesta, Bachus apare în faţa ei şi o ia de soţie, transformând-o într-o vedetă. Zeul magicului, al miracolelor, al misterului. Bacantele sau menadele (ultimul termen înseamnă “femeie nebună”), ia parte la cultul orgiastic al zeului, intrând într-o stare de furie extatică prin mestecarea frunzelor de iederă. Atingând maximumul exaltării, ei sfâşie faunul, simbolul lui Bachus, şi apoi îl mănâncă crud, ingurgitându-i puterea vitală,ameţind.
Flora
Ca şi Aurora, zeiţa greacă Eos de origine hindusă, Flora nu face parte din pantheonul Grecesc. Dar, comparată cu Eos care totuşi a devenit parte a mitului grecesc, Flora este o divinitate Italică ce apare la latini. Ea este inclusă în mitologia latină datorită, uniunii mitice, naturale dintre Enea şi poporul italian. Zeiţă romană autohtonă, natura ei poate fi percepută cu uşurinţă din nume, de origine latină şi familiar pretutindeni.
Cuvântul “flora” se referă la lumea plantelor, iar această zeiţă reprezintă puterea ultimă a forţei naturale strength: generatoare, simplă, mulţumită. Lumea plantelor, copacilor, a florilor şi mai mult: Flora este divinitatea naturii în frumuseţea sa simplă, în reproducerea sa, în umplerea lumii cu frumuseţe parfumată. În general este descrisă ca o femeie frumoasă drapată într-o mantie de flori, cu flori prinse în păr şi răsfirate la picioare. La Roma, două temple i-au fost dedicate, unul la Quirinale şi celălalt la Circus Maximus. Sărbătorile în onoarea ei au exaltat viaţa în esenţa ei naturală şi senzuală.
Castor şi Pollux
Gemenii Castor şi Pollux sunt Dioscurii, cuvânt care înseamnă “fiii zeului”. Tatăl lor este Zeus şi Dioscurii îl ajută în lupta eternă pentru dominarea lumii. Multe mitologii au figuri de gemeni eroici la originile lor, de la Hinduism la lumea latină şi Romulus şi Remus. Dioscurii au devenit simbolul dragostei frăţeşti şi al loialităţii şi, în această calitate, sunt descrişi ca gemeni inseparabili. Erau eroi, au participat la faimoasa expediţie a Argonauţilor. Castor a fost un invincibil îmblânzitor al cailor, în timp ce Pollux a fost un luptător de neînfrânt. Dar Soarta le-a rezervat două destine opuse: Pollux, ca ceilalţi zei, este nemuritor, în timp ce Castor este muritor, ca alte fiinţe umane. Gemenii răpesc şi apoi le fac mirese pe cele două fiice ale preotului Leucippus. Răpirea femeilor nu ar fi fost deosebit de scandaloasă ca atare, dar ele fuseseră promise altor gemeni, Lynceus şi Idas care, în ziua nunţii lui Castor şi Pollux, le-au cerut femeilor să se întoarcă imediat la ei, ameninţând cu răzbunarea. Cele două perechi de gemeni s-au luat la bătaie. Într-o perioadă deosebit de tensionată, Lynceus (care putea vedea prin orice) l-a spionat pe Castor ascuns în scorbura unui copac. Pollux i-a ucis apoi pe cei doi gemeni rivali, dar a rămas devastat de pierderea fratelui. El i-a cerut tatălui său Zeus moartea şi pierderea nemuririi, dar nu a stat în puterea zeului să îi îndeplinească dorinţa. Ca urmare Zeus i-a propus o altă soluţie: o zi Pollux va fi mort, în lumea inferioară, alături de fratele său, iar în ziua următoare vor trăi ambii în Olimp, printre entităţile divine. Totuşi, Pollux, din dragoste pentru fratele său, a acceptat acest compromis, şi aşa va fi până la sfârşitul timpului: doi fraţi, o zi morţi şi o zi luminoşi şi eterni, mereu împreună. Pe lângă faptul că sunt un testament eroic al dragostei fraterne, ei sunt şi protectorii marinarilor deoarece, odată începute noile lor vieţi, au continuat să îşi protejeze sora Elena în călătoria ei pe mare, ridicând valurile de sub nava ei şi protejând-o de furia lor.
Narcis şi Echo
Frumoasa nimfă Echo şi-a pierdut puterea vorbirii din cauza furiei Herei. Ea nu poate vorbi, este capabilă doar să repete ce a auzit. Ea îl vede pe tânărul Narcis hoinărind prin păduri, înconjurat de un cârd de nimfe şi fecioare care i se oferă. Însă el, indiferent, le respinge avansurile. El are 16 ani şi este seducător, însă mândria sa excesivă îl împiedică să se lase curtat. Nimfa îl vede în timp ce el îşi urma cei doi cerbi, dar este incapabilă să îl strige fiindcă nu poate vorbi. Narcis, vânând, strigă la companionii săi, “E cineva aici?” Şi Echo răspunde, “Cineva”. Narcis vorbeşte cu glas tare şi ea repetă, până când se întâlnesc. Ea, năucită de dragoste, încearcă să îl îmbrăţişeze – dar ea îl refuză. Părăsită, ea se ascunde în păduri, apoi dispare. Narcis, obosit, se întinde pe iarbă lângă un izvor proaspăt, de o claritate perfectă. El se apleacă spre izvor pentru a lua apă în pumn, dar cu cât bea mai mult cu atât îi este mai sete. Se simte atras de nefamiliara imagine reflectată a chipului său. Uimit, priveşte lung la cele două stele, ochii lui, la părul demn de Bachus sau Apollo, la gâtul său de fildeş, la gura sa frumoasă, totuşi neconştientizând că se admiră pe sine, văzându-se pentru prima oară. Încearcă în mod repetat, în zadar, să sărute apa amăgitoare, îşi scufundă repetat braţele pentru a îmbrăţişa gâtul fugitiv pe care l-a zărit. Indiferent la foame şi sete, se lasă să se piardă în imaginea zărită – de neatins – pe care acum o recunoaşte ca fiind el însuşi.
Nu complet eronat, dar mai degrabă superficial identificat ca prototipul tinereţii inutile, îndrăgostit de sine, Narcis este înţeles mai degrabă ca o tragică figură a tinereţii incapabile să se dezvolte, incapabile să îl vadă pe celălalt, să îl iubească pe celălalt, să se depăşească pe sine. Tinereţea care se pierde pe sine pentru totdeauna.
Ahile
Ahile este eroul prin excelenţă, figura care reprezintă cel mai bine conceptul de eroism al lumii greceşti. Ahile este războinicul invincibil al aheilor, care au pornit să navigheze pentru a recupera onoarea grecilor, lezată de escapada troianului Paris cu frumoasa Elena, soţia grecului Menelaus. Ahile este cel mai bun dintre toţi războinicii, chiar mai
bun decât valorosul Agamemnon, liderul Armatei greceşti. Natura sa este la fel de copleşitoare ca a focului. El se luptă cu furie, ca şi când şi-ar căuta moartea în bătălie, ca şi când ar dori să moară tânăr şi frumos. Se luptă cu eroism, nu va suporta niciodată decăderea adusă de ani, intenţionează să moară lăsând în memorie imaginea sa nemuritoare, singura realitate prin care un grec poate supravieţui după moarte. Ahile este un semizeu, fiul zeiţei Thetis şi al lui Peleu, Regele Myrmidons. Mama sa, dorind să-l facă nemuritor chiar dacă tatăl lui era un muritor, şi-a ţinut copilul de călcâie şi l-a scjufundat de trei ori în apele fluviului Styx. Călcâiele lui, nefiind atinse de apele sacre, au rămas astfel singura parte muritoare din corpul lui. Şi aici va fi lovit, după ce ucisese şi sfâşiase corpului duşmanului său absolut, valorosul troian Hector. Ahile ascultă de trufaşe pasiuni. Când Agamemnon, comandantul suprem, i-a răpit multiubita sclavă Briseis, Ahile se retrage în cortul său şi refuză să mai lupte. Dar când prietenul său intim Patrocle este ucis de Hector, el revine pe câmpul de luptă. În final, Hector şi Ahile se provoacă unul pe altul la luptă şi eroul grec are câştig de cauză, cu ajutorul zeiţei Athena, protectoarea grecilor. Ahile este necruţător, nu respectă corpul adversarului măcelărit, târându-l în spatele carului, tăindu-l în bucăţi, violând codul secret al respectării morţilor. Ahile îşi încheie viaţa tânăr şi victorios, aşa cum probabil şi-a dorit, străpuns în călcâi de o săgeată, singura zonă vulnerabilă, mortală a corpului său.
Estia
Estia este o zeiţă domestică, protectoare a căminului în jurul căruia se reunesc familia şi oaspeţii care sunt bineveniţi la masa de familie. O divinitate care protejează casa, primul nucleu al oraşului grecesc, şi locul afecţiunii intime, al ritualului mâncării, apei şi vinului consumate la masă în vreme ce musafirii se încălzesc lângă foc.
Din acest motiv, cultul ei este practicat în multe locuri: imaginea ei poate fi văzută la Olympia, Delos şi Delphi, cele mai importante sanctuare ale religiei greceşti, un foc constant întreţinut arzând în faţă, păstrând vie unitatea primară a casei pe care se baza societatea grecească. Din acelaşi motiv, când grecii au început să navigheze pentru a înfiinţa noi colonii, au luat cu ei în noile oraşe focul din altarul Estiei, ca modalitate de exportare şi transplantare a spiritului comunităţii lor. Când acest foc a fost folosit pentru a lumina în noul cămin, spiritul comunităţii originare a fost păstrat viu.
Ajax
Ajax a fost fiul lui Oileus, unul dintre Argonauţi, miticii eroi ai pădurilor. A fost un arcaş faimos şi al doilea după Ahile, “iute de picior”, la alergat. Era foarte puternic şi curajos, dar şi brutal. A luat parte, alături de alţi eroi greci, la expediţia şi războiul contra Troiei, pe care au înfrânt-o şi incendiat-o. Tributar naturii sale barbare, a intrat în templele zeiţei Minerva, unde preoteasa Cassandra îşi căutase refugiu. Intrând în templu şi violându-i sacralitatea, a violat-o pe preoteasă, care s-a rugat la zei să-i facă dreptate. Şi a fost ascultată, în mod implacabil. Poseidon, guvernatorul mărilor, la care se rugase Cassandra, a provocat o aprigă furtună de îndată ce Ajax a pornit pe mare, victorios, pentru a reveni acasă. Flota a fost distrusă, oamenii lui s-au înecat, toată armata şi bunurile lui Ajax strânse din oraşul înfrânt s-au scufundat. Dar însuşi eroul, implacabil, neasemjuit de trufaş, a făcut un efort extraordinar şi s-a salvat căţărându-se pe o stâncă mare. Odată aflat în siguranţă, el strigă cu trufie către ceruri: “Mă voi salva, în pofida zeilor!” Această ofensă a depăşit orice limite: Poseidon îl cruţase pe Ajax după ce îi distrusese flota dar acum, cu p lovitură din tridentul său, zeul a spulberat stânca în bucăţi. Violentul şi arogantul Ajax a fost aruncat în mare şi a murit.
Melpomene
“Am învăţat să cântăm de la Helicon Muses, care trăiesc pe marele şi sfinţitul Munte Helicon unde, în jurul izvorului de azur şi al altarului atotputernicului Zeus, ei dansează abia atingând pământul”. Acest fragment face parte dintr-un poem scris de poetul grec Hesiod şi exaltă natura superioară a Muzelor, cele mai nobile divinităţi feminine ale mitului grec. Ele reprezintă şi inspiră cele mai înalte aspiraţii ale grecilor. Fiecare dintre Muze, fiicele lui Zeus şi ale Memoriei, este aptă să inspire orice artă, dar fiecare este de asemenea asociată cu o disciplină. Melpomene a fost Muza tragediei. Tragedia a fost unul dintre stâlpii (alături de filozofie) ai lumii greceşti. Ca şi în cazul filozofiei, tragedia a fost inventată de greci, care au transformat-o într-o performanţă puternică, densă, cu semnificaţie religioasă, teatrul originilor lor, care a fost o celebrare ritualică, religioasă. Şi aşa a rămas în restul lumii, timp de secole. Tragedia s-a născut în Grecia şi aici s-au construit teatre impresionate pentru care poeţii tragici Eschil, Sofocle şi Euripide au scris opere care au tratat originile universului, naşterea cosmosului, înţelesul vieţii şi al morţii, tragedia pasiunilor. Melpomene este protectoarea tragediei, marele gen poetic grecesc care a produs capodopere relevante şi jucate şi în zilele noastre, două milenii mai târziu.
Hades
Hades a fost un zeu puternic, frate cu Zeus şi Poseidon. La începutul dinastiei lor, cei din urmă şi-au împărţit pământul şi marea, lăsându-i lui Hades numai Regatul Morţilor. Hades, care mai târziu va fi numit Pluto, rareori iese din întunecata lume de apoi şi are numai câteva aventuri în lumea zeilor, unde acestea se întâmplau curent. Natura regatului său nu provoacă erosul: sufletele morţilor se adună pe Lacul Averno, de unde barcagiul Caron le transportă în regatul nefiinţei. Spre deosebire de celelalte vechi civilizaţii, ca Egiptul sau Mesopotamia, religia greacă nu recunoaşte viaţa de apoi. Când viaţa s-a terminat, totul s-a terminat, iar sufletele au rătăcit rin regatul lui Hades extenuat, palide, fără viaţă, opace. Este esenţial să înţelegem regatul său, acest regat în care nu există renaştere sau viaţa eternă, pentru a putea înţelege spiritul grecesc. Întrucât singura viaţa este cea fizică, istorică, muritorii trebuie să îi decoreze potenţialul cu o splendoare supremă. Grecii au construit Parthenonul, Phidias a sculptat statui nemuritoare, poeţi şi atleţi au celebrat lumea cu versuri şi acţiuni de atletism, toate într-un efort de a atinge gloria, de a accede la condiţia de nemurire prin supravieţuirea în memoria celor care vin apoi. O dată ce scurta viaţă a luat sfărşit, a rămas doar întunecatul Regat al lui Hades, unde Ulise a coborât pentru a întâlni stafia mamei sale şi unde l-a vizitat palida şi subţirea fantomă a marelui Ahile.

Orfeu şi Euridice
Acesta este mitul iubirii şi poeziei prin excelenţă. Dragostea care încearcă să depăşească moartea, poezia care, cu puterea sa, poate totuşi să o învingă. Poate Orfeu este cel mai mare dintre poeţi, el îşi cântă versurile acompaniindu-se la liră, un instrument cu coarde (poezia în Grecia antică a fost întotdeauna cântată şi acompaniată de muzică). Prin cuvintele, vocea şi muzica sa, în cele din urmă prin poezia sa, el este capabil să trezească emoţii în copacii din pădure, care se ridică pe vârfuri pentru a-l urma, este capabil să facă stâncile să plângă, să le îmblânzească şi să comunice cu animalele sălbatice.
Orpheus o ia în căsătorie pe iubita sa, Eurydice, însă, chiar în ziua nunţii, frumoasa tânără moare, muşcată de un şarpe. Încrezându-se în darul pe care îl are pentru poezie şi în vocea sa, Orfeu soseşte la porţile Regatului Umbrelor, unde viilor nu li se permitea accesul. Cu cântul său, el reuşeşte să îl mişte pe înverşunatul barcagiu Caron, care este de acord să îl treacă peste Lacul Averno. Şi, o dată cu cântul lui Orfeu, întreaga lume întunecată şi sumbră a sufletelor morţilor îl ascultă, ca vrăjită. El soseşte în prezenţa lui Pluto şi a Persephonei, suveranii regatului umbrelor şi care, la rândul lor, sunt mişcaţi de versurile lui închinate iubirii. Ei cad de acord că Orfeu o poate lua pe multiubita Eurydice înapoi cu el în lumina viilor cu condiţia ca, dacă ea îl urmează, el să nu se întoarcă până când nu au lăsat ţinutul de umbre în urmă.
Orfeu a reuşit, graţie poeziei muzicii şi iubirii, ceva ce nici o altă fiinţă umană n-a mai reuşit vreodată. O găseşte pe Eurydice şi ea îl urmează, în tăcere. La un moment dat, poetul nu mai poate auzi sunetul paşilor săi. El devine disperat de teamă că o pierde şi… se întoarce. Astfel el o condamnă să revină în lumea morţilor. Ea îl priveşte, uimită şi supusă, deja îndepărtată. Orfeu se întoarce în lumea reală, după ce pierduse ceea ce iubea mai mult chiar pe punctul când era gata să o recupereze. Acum orice încercare de a căpăta ajutor de la Charon ar fi fost inutilă. Eurydice a fost pierdută, pentru totdeauna. Muzica sa nu va mai fi de acum altceva decât o tânguire a fericirii pierdute.
Terpsifore
Terpsifore este una dintre cele nouă Muze, chintesenţa oricărei aspiraţii a spiritului grec. Născute din unirea de nouă nopţi dintre Zeus şi zeiţa Mnemosina (Memoria), cele nouă Muze erau fiicele zeului suprem şi ale Memoriei, facultatea considerată de greci ca fiind cea mai importantă. Memorie înseamnă nemurire, la care aspiră toţi artiştii, poeţii, filozofii şi atleţii. Religia greacă nu a recunoscut o viaţă de apoi, deci singurul spaţiul etern garantat muritorilor este cel păstrat în memorie. Zeiţele care inspiră cele mai nobile sentimente umane erau produsul contopirii dintre Zeus şi Memoria, sentimente care îl stimulează pe artist şi pe poet, care îi obsedează, îi posedă şi datorită cărora creează opere nemuritoare. Conform lui Platon, era imposibil ca cineva să poată crea poezie în absenţa vizitării sale de către Muze. Imposibil, a scris marele filozof, să devii un poet numai “prin forţa artei”, adică vizita Muzelor este esenţială, un fel de nebunie pe care mai târziu ajungem să o numim “inspiraţie”. Muzele: toate foarte frumoase, dăruite cu voci sonore, asociate cu majoritatea artelor nobile şi a ştiinţelor, însă, în timp ce fiecare dintre ele le conţine pe celelalte, în acelaşi timp era considerată o inspiraţie pentru şi protectoare a unei alte arte. Cleo a fost Muza cântecului, Euterpe a flautului, Thalia a comediei, Melpomene a tragediei, Erato a poeziei de dragoste, Urania a astronomiei, Polyhymnia a cântecului clasic, Caliope (Regina Muzelor, conform lui Hesiod şi Horaţiu) a poeziei eroice şi elegiace, Terpsichore a dansului şi poeziei corale. Terpsichore este deci Muza artelor însufleţită de corp, mişcată de sublimele armonii ale poeziei recitată de un cor: voce, muzică şi dans.
Amfitrita
“Nici un Titan nu a luminat încă lumea, nu a găsit încă echilibrul care îl menţine suspendat în aer, şi nici Amfitrita nu şi-a întins braţele şi nu a încercuit marginile pământului”. O găsim pe Amfitrita la debutul “Metamorfozelor”, poemul în care marele poet latin Ovid îşi povesteşte venirea pe lume, din originea timpurilor, când domnea Haosul. Amfitrita este deci o zeiţă care contribuie la naşterea lumii aşa cum o ştim. Braţele ei îmbrăţişează marea, definind astfel spaţiul terestru. Fără ea, nimic nu ar separa oceanele şi pământul, totul s-ar scufunda. Simbolul puterii naturale a mării, ea este o nimfă marină care îmbrăţişează pământul cu braţele şi comandă valurile. Este deseori portretizată călare pe un car în formă de scoică, purtat peste valuri de către delfini şi înconjurată de divinităţi marine, Tritoni şi Nereide. Tânăra nimfă a fost curtată de Poseidon, zeul mării, un zeu puternic, zeul furtunilor care distrug vasele şi omoară marinarii. Dar ea l-a refuzat întotdeauna din cauza nefericitei lui urâţenii. În cele din urmă, Amfitrita l-a luat în căsătorie, graţie intervenţiei unui delfin, un animal magic în mitologia greacă. Măritându-se cu Poseidon, ea a devenit Regina absolută a Mării şi din uniunea lor au rezultat nimfe marine şi un fiu, Triton.

Afrodita
Ea este cea mai fascinantă zeiţă a religiei greceşti. Acest lucru este confirmat de alegerea făcută de Paris, care i-a acordat trofeul mărului de aur, semănând vrajba între rivalele înfrânte, Athena şi Hera, care se vor răzbuna cu cruzime pe Paris şi troieni.
Afrodita, născută din spuma mării, era venerată de marinari ca fiind zeiţa ce linişteşte marea şi o face frumoasă, la fel cum Poseidon era divinitatea violentă, puternică şi agitată a mării. Afrodita îşi extinde darul frumuseţii ei şi la pământ. Ea este zeiţa câmpurilor şi florilor, iubirii înţelese ca atracţia inocentă şi irezistibilă a simţurilor, aşa cum Hera, soţia lui Zeus, este zeiţa căsătoriei. Afrodita, care la latini este numită Venus, este simplu spus zeiţa frumuseţii/iuburii, este divinitatea ascunsă care stârneşte dragostea totală şi instantanee. Ea este zeiţa care ornează valurile cu senzualitate şi care împodobeşte pământul cu flori. Delfinul, foarte iubit de greci, este sacru pentru ea. Este un delfin care îl salvează pe poetul Arion purtându-l pe spate. Afrodita este înfăţişată într-un car tras de rândunici, porumbei şi lebede: rândunica este cea mai modestă dintre păsări; porumbelul simbolizează pacea şi dragostea; lebăda, eleganţă şi frumuseţe. Corpul ei este ornat cu trandafiri şi mirt, toate farmecele ei sunt ţesute într-o centură miraculoasă, de la puterea vorbirii care seduce dintr-o privire până la secretele care fac atracţia iubirii irezistibilă. Poetul Hesiod îi descrie caracteristicile definitorii astfel: “murmurul fecioarei, voluptate înşelătoare şi dulce, intimitate şi mângâieri”. Întâlnirea ei cu eroul troian Anchises are ca urmare naşterea lui Enea, eroul oraşului ars şi viitor fondator al Romei. Zeus o forţează să se mărite cu gregarul fierar Vulcan, dar ea îl înşală cu Marte şi are numeroase relaţii amoroase cu mulţi alţi zei, inclusiv profeticul, enigmaticul, seducătorul Dionysos (Bacchus), cu care îl va concepe pe Gracchus, simbol al frumuseţii şi talentului.
Marte
Ca şi Flora, Marte este zeul roman de origine italică. Naşterea lor romană este indicată de numele lor, ambele fiind derivate din latină. Marte, zeul războiului, are o legătură cu zeul grec Ares, dar nu sunt unul şi acelaşi. Ares încarnează brutalitatea sângeroasă, cea mai feroce parte a fiinţei, în timp ce Marte este o divinitate naţională romană care reprezintă apărarea căminului şi menţinerea echilibrului. Un fel de zeu războinic/apărător, simbolul ordinii şi disciplinei pe care statul trebuie să le menţină şi care implică în mod necesar activităţi războinice. Animalele sacrificate în cinstea lui vorbesc de la sine: pe lângă lup şi cal, simboluri ale ferocităţii şi războiului (cavaleria a fost în fruntea ierarhiei armate), găsim taurul, ciocănitoarea şi stejarul, simboluri care sunt orice, dar nu legate de război. De fapt, acestea sunt simboluri ale vieţii rurale şi deci atestă originile acestei divinităţi. Un zeu care, în vremuri îndepărtate, a domnit peste câmpuri, fermieri şi vegetaţia de primăvară. A fost invocat la începutul anului în ceremonii legate de deşteptarea naturii, astfel luna Martie i-a luat numele. Mai târziu s-a transformat într-un zeu al războiului, descris cu o lance şi scuturi. Această transformare indică probabil dezvoltarea Romei, care a evoluat de la o civilizaţie a agriculturii şi a regilor mitici în vremurile de demult, extinzându-se continuu până la a deveni un imperiu care a dominat îmtreaga lume cunoscută ca Antichitate.
Artemis
Deseori considerată în mod eronat ca o zeiţă a pădurilor, Artemis nu este exact divinitatea lumii sălbatice şi impenetrabile a pădurilor. Ea este zeiţa marginilor, graniţelor: în special a liniei care divide locurile unde trăiau oamenii şi pădurile înconjurătoare, întreaga lume a naturii nesupusă legilor umane şi care se extinde dincolo de habitatul uman. Grecii au făcut o distincţie foarte clară între lumea umană şi cea animală. Călătorul Herodot a notat cu uimire că, pe când călătorea în Egipt, egiptenii trăiau cu animalele (câini, pisici şi unele varietăţi de păsări) în casă.
Pentru greci, lumea de dincolo de cetate era un regat obscur al forţelor oarbe şi iraţionale ale naturii. Artemis a fost calea de comunicare dintre cele două lumi. Este, pe scurt, zeiţa mediatoare dintre om şi natură care, în lumea antică, nu era în nici un fel idilică, ci se manifesta prin forţă, singurătate, păduri întunecate şi animale periculoase. Nu este un accident că zeiţa cu arc are o relaţie specială cu
căprioara: vânător şi victimă, fiinţe umane şi animale sălbatice, dar îmblânzite, toate se întâlnesc în ea. Artemis reprezintă deci armonia dintre cele două lumi. Ea este deseori reprezentată alături de lei, pe care evident că îi domesticeşte şi prin care poate crea o relaţie cu lumea muritoare. Cel mai probabil de origine orientală, Artemis este aşadar zeiţa naturii în latura sa solară şi senină, docilă, feminină, căprioara capabilă să îmblânzească lupul şi leul. Soră geamănă cu Apollo, are în comun cu acesta armonia şi bunăvoinţa. Ca încarnare a purităţii naturii, este o zeiţă virgină.

Hermes
Hermes este zeul cu sandale înnaripate. Ceilalţi zei apar de niciunde şi dispar, deseori schimbându-şi forma. Fruct al uneia dintre numeroasele iubiri adulterine ale lui Zeus, el este mesagerul neobosit al zeilor. Dar rolul său nu este limitat la lumea divinităţii: el transportă mesaje de la aceştia la fiinţele omeneşti şi, poate cea mai oneroasă sarcină, însoţeşte morţii în Regatul lui Hades. În Odiseea, Hermes este cel care călătoreşte la grota marină a nimfei Calypso şi o convinge să îl facă pe Ulise să aleagă exilul din Ithaca, după care zeii decid să îl lase pe Ulise să se întoarcă acasă. Către el frumoasa nimfă îşi îndreaptă invectivele feroce contra zeilor olimpici: “Eşti invidios pentru că poţi iubi şi poţi să fii iubit în schimb de o muritoare”. Hermes îl acompaniază pe Orfeus în lumea de jos şi este martorul tragediei sale. Volatil şi rapid, el este şi ludic, fericit, cel care le propune trucurile sale amuzante muritorilor. Este inteligent şi are daruri magice, un zeu care este locvace şi de o vorbărie înşelătoare, un exploatator al ocaziei propice, tată de copii fără să fi fost vreodată căsătorit, ingenuu din momentul în care s-a născut. La numai câteva ore de la naştere, el observă o broască ţestoasă: o omoară, o eviscerează, o umple cu piei de bou, adaugă două braţe şi şapte şiruri de intestine de oaie: a inventat cithera (lira), instrumentul cu care poeţii îşi vor acompania cântecele.

Calendar Pirelli 2011: Fotograful
Karl Lagerfeld
Vizionar, eclectic şi iconic, Karl Lagerfeld ar fi fost mai mult ca sigur o minte luminată în perioada Iluminismului. Creator de modă, fotograf, editor, designer şi regizor, Karl Lagerfeld a creat un univers în care fiecare linie este controlată perfect, fiecare detaliu este extrem de important. Această minte carteziană a născut un stil caustic, ultramodern, puternic structurat, cu o alură şi un stil ce ies în evidenţă prin simboluri grafice ce au devenit mărcile sale neechivoce.
Karl Lagerfeld atinge instinctiv fiecare moleculă din atmosferă şi îi imprimă starea momentului. Stilul său îşi are rădăcinile în trecutul său cosmopolit şi cunoştinţelor sale perfecte de limbi străine, dezvoltate în Hamburg, locul în care s-a născut în 1938. Imediat după terminarea studiilor din Paris, a intrat în lumea modei deşi era încă foarte tânăr, iar în 1954 a câştigat premiul Woolmark. Haina creată pentru această ocazie, care a câştigat juriul, a fost creată de Pierre Balmain, care a recunoscut talentul tânărului absolvent şi l-a luat ca asistentul său. Trei ani mai târziu Karl Lagerfeld a fost numit director artistic pentru Maison Jean Patou.
Karl Lagerfeld este fascinant şi misterios, nelăsând pe nimeni indiferent. Capacitatea sa de a captura, anticipa şi interpreta tendinţele de mâine rămâne fascinantă. Atunci când moda Pret-a-porter abia se dezvolta, şi-a început cariera ca designer de modă independent în Franţa, Italia, Anglia şi Germania. În Paris şi-a lăsat amprenta pe marca Chloé. În Roma a creat o nouă înfăţişare pentru blănurile Fendi. Asocierea sa cu casa de modă italiană a început în 1965 şi, peste ani, s-a extins la toate colecţiile Pret-a-porter ale firmei, continuând şi în prezent. Un cameleon stilistic, Karl Lagerfeld şi-a rafinat totuşi caracteristici stilistice proprii, pe care le-a integrat în linia sa eponimă, activă din 1984. Un an mai târziu a fost chemat pentru a revigora Chanel: i-a curăţat treptat elementele stilistice, i-a reîntinerit imaginea, şi a adus o gură de aer proaspăt ce a permis mărcii să îşi reafirme supremaţia în lumea luxului şi modei.
Un creator şi designer insaţiabil, şi-a asociat din nou numele cu colecţiile Chloé din 1992 până în 1997, şi a creat astfel o nouă filială proprie, lansând Lagerfeld Gallery în 1998 (casa de modă a reluat numele fondatorului său în 2006: Karl Lagerfeld). Întotdeauna armonizat cu lumea din jurul său, a fost primul care a fost de acord să atace piaţa producţiei de masă, creând treizeci de modele pentru H&M. Această experienţă a dus la o nouă idee – un „nou început” – la care a început să lucreze în 2010, anunţând o colecţie pentru 2011 bazată pe un concept nou: Îmbrăcăminte Pret-a-porter pentru mase cu luxul şi calitatea pentru care stilul Lagerfeld reprezintă un simbol: “elitismul de masă, un vechi vis al meu *…+, reprezintă viitorul modernismului.”
“Ceea ce îmi place cu adevărat este ceea ce nu am mai făcut până acum”, spune Karl Lagerfeld. Deoarece nu se poate mulţumi cu nenumăratele succese obţinute în cariera de modă, şi-a lărgit domeniul de exprimare, creând costume pentru operă, reformând sticla de Coca-Cola Light, şi dând o imagine nouă jucăriilor de pluş Medicom Toy’s Bearbrick and Steiff. În 1999 a avut loc deschiderea librăriei sale 7L şi, în anul următor, a editurii sale Editions 7L.
În 1975 a scris o nouă pagină a expresiei artistice cu parfumul Chloé. Catalogul său de senzaţii olfactive a fost îmbogăţit ulterior cu Lagerfeld pour Homme (1978), Jako (1998), şi Kapsule (2008), ca şi cu Photo, în 1991, un parfum citric obraznic ce pare să arate către Lagerfeld, care până atunci era în spatele camerei de câţiva ani.
„Cu mult înainte de a trece şi eu la fotografie, am fost întotdeauna fascinat de ideea de a-mi exprima viziunea asupra lucrurilor prin „maşina” anonimă, ca şi când ar fi o pensulă sau un creion.”
De atunci, Karl Lagerfeld însuşi a pozat toate campaniile publicitare pentru mărcile pentru care a lucrat ca designer. Sub regia sa, Claudia Schiffer, Vanessa Paradis, Diane Kruger, şi Lilly Allen, ca şi cunoscutele Freja Beha Erichsen, Coco Rocha, Elisa Sedanoui şi Baptiste Giabiconi au arătat o imagine nouă şi au jucat noi roluri. Marea sa pasiune pentru fotografie a dus la publicarea câtorva lucrări de către Steidl (inclusiv The Beauty of Violence în 2010) ca şi o mulţime de serii pentru mari reviste de modă (Numéro, Vogue, …), reviste informative (Vanity Fair, Stern…) şi publicaţii specializate (Connaissance des Arts, Interview…).
„Astăzi fotografia este o parte a vieţii mele. Nu pot vedea viaţa fără viziunea fotografiei. Privesc lumea şi moda prin obiectivul camerei. Acest lucru îmi permite să menţin o detaşare critică în munca de zi cu zi, ceea ce mă ajută mai mult de cât mi-am imaginat.”
În afară de simţul său pentru stil şi alură, Karl Lagerfeld este căutat şi pentru simţul său de imagine şi identitatea vizuală ce reiese atât de puternic din lucrările sale tipărite. Indiferent dacă fotografiază pentru publicitate sau reviste de modă, sau pentru o expoziţie la Art Basel, la Maison Européenne de la Photographie, la palatul Versailles, în Tokyo sau New York, sau chiar în Berlin, stilul său este recunoscut imediat. “O viziune foarte personală a realităţii”, aşa cum spune Anne Cartier-Bresson.
„Din toate materialele din lume, cel pe care îl iubesc cel mai mult este hârtia. Este punctul de pornire pentru un desen şi punctul final pentru o fotografie.”
Cu acest gust pentru fotografie şi acest simţ al regiei, Karl Lagerfeld nu putea să nu fie dorit ca regizor pentru marele ecran. Rezultatele aceste noi forme de artă aplicată – scurtmetrajele sale Remember Now, Vol de Jour, Shopping Fever şi ultimul, La Lettre – toate dezvăluie o anumită idee a viziunii estetice a lui Lagerfeld. O nouă latură a creatorului de modă, şi un început pentru proiectele viitoare…
Karl Lagerfeld – Bibliografie
Parcours de Travail, 2010; Beauty of Violence, 2010; Serge, Misia, Coco et les autres…, 2009;
Moderne Mythologie, 2009; Chanel’s Russian connection, 2009; Mademoiselle – Coco Chanel / Summer 62, 2008; You Can Leave Your Hat On, 2008; Metamorphosis of an American,2008;
Visions and a Decision, 2007; Konkret Abstrakt Gesehen, 2007; Palazzo, 2007; One Man Shown, 2006;
Room Service, 2006; 7 Fantasmes of a Woman, 2005; Les Vases de Ciboure. L’Illusion de l’Ideal, 2005;
A Portrait of Dorian Gray, 2005; Factory Constructivism, 2004; The S.L.ED, 2003; Waterdance/Bodywave, 2002; Aktstrakt, 2000; Escape from Circumstances, 2000; Parti Pris, 1998; Tadao Ando — Vitra House, 1998; The House in the Trees, 1998; La Brochure, 1998; Casa Malaparte, 1998; Ein deutsches Haus / Villa Jako, 1997; Schlosshotel Vier Jahreszeiten, 1996; Visionen, 1996; Achillion, 1996; Grunewald, 1995; Villa de Noialles, 1995; Faust , 1995

Calendar Pirelli 2011: Scurte biografii ale modelelor
Bianca Balti
Bianca Balti s-a născut şi a crescut în Lodi, Italia. Copilăria sa a fost plină de visul de a deveni fotomodel. Apoi într-o zi la supermarket, când aplica pentru o slujbă pentru a-şi plăti şcoala, Bianca a fost descoperită de un recrutator de modă. Visele ei din copilărie au devenit realitate.
Marea ei şansă a venit atunci când a pozat pentru prima ei copertă pentru L’Officiel cu Alexei Lubomirski. Apoi a pozat pentru două coperţi Numero cu Greg Kadel reuşind astfel să ajungă la nivelul de succes pe care îl are în prezent. Bianca a apărut în spectacolul de modă Victoria Secret’s 2005. De atunci a apărut în nenumărate prezentări pentru designeri de top cum ar fi Marc Jacobs, Marc by Marc Jacobs, Zac Posen, Donna Karan, Vera Wang, Jil Stewart, Proenza Scholer, Balenciaga, Costume National, Lagerfeld Gallery, Emanuel Ungaro, Loewe, Stella McCartney, Hussein Chalayan, Sonya Rykiel, Alexander McQueen, Nina Ricci, Kenzo, Chloe, Valentino, Behnaz Sarafpour, Mathew Williamson, Narciso Rodriguiez, Rolland Moret, şi Lanvin.
Faţa Biancăi a apărut pe coperţile şi paginile marilor reviste de modă, inclusiv Vogue (în Franţa, Italia, Spania şi Japonia), L’Uomo Vogue, Harper’s Bazaar (ediţia Americană şi Engleză), V Magazine, Numero, Another şi Allure.
Mulţi fotografi de modă cunoscuţi au remarcat frumuseţea Biancăi şi personalitatea sa, inclusiv Steven Meisel, Peter Lindberg, Mert & Marcus, Jean Baptiste Mondino, Camilla Akrans, Tom Munro, Mario Sorrenti, Greg Lotus, Ellen Von Unwerth, Patrick Dermarchlier, Michelangelo Di Batista, Annie Leibowitz şi Craig Mc Dean.
Bianca a apărut în numeroase campanii publicitare prestigioase, printre care Missoni, Ermano Scervino, Bvlgari, Donna Karan, Roberto Cavalli, Anna Molinari, St.John, La Perla, Rolex, Dolce & Gabbana, Cesare Paciotti şi D & G. A fost de asemenea imaginea Revlon, Guerlain, şi parfumului Theirry Mugler, Angel.
Jake Davies
De când Jake a intrat prima dată în birourile Select ei au ştiut că au descoperit un star. Jake s-a dovedit un mare succes de la început cu fotografi ca Mariano Vivanco, care l-au folosit pentru editoriale mari pentru GQ italian şi Wonderland.
Karl Lagerfeld l-a remarcat şi el curând pe Davies şi a început să îl folosească pentru editoriale în Numero Homme şi în campaniile Lagerfeld şi pentru prezentările Chanel din Paris.
Jake a lucrat cu alţi iluminaţi ca Mario Testino care l-a folosit pentru V man şi pentru alte proiecte. Jake continuă să apară în campanii de top cum ar fi campania Hugo Boss Black pentru care a pozat recent.
Freja Beha Erichsen
Freja a explodat pe scena modei curând după ce a fost descoperită pe străzile oraşului său natal, Copenhaga, Danemarca. Deşi nu avea experienţă în modeling, Freja era un talent înnăscut în faţa camerei. Frumuseţea sa unică şi adaptabilitatea au făcut ca fotografii să lucreze cu plăcere cu ea.
Freja a atins noi înălţimi în carieră în timpul campaniei pentru sezonul Toamnă/iarnă 2005. S-a evidenţiat ca debutanta anului şi a apărut în trei campanii publicitare majore, Balenciaga, fotografiată de David Sims; Jil Sander, de asemenea de David Sims, şi TSE, fotografiată de Carter Smith. De atunci, Freja a apărut în reclame pentru Gucci, Chanel, Hugo Boss, Emporio Armani, Chloe, Gap, Calvin Klein, Balmain, Balenciaga, Gianfranco Ferre, şi Pringle. Freja este de asemenea imaginea parfumului Calvin Klein, CK In 2 U, şi parfumului Gucci de la Gucci.
În sezonul său de debut, Freja a apărut în 64 de prezentări, ca primul model în 12 şi ultimul în 5. Continuă să apară în prezentări şi în prezent şi a lucrat cu designeri ca Alexander McQueen, Calvin Klein, Chanel, Christian Lacroix, Dolce & Gabbana, Givenchy, Gucci, Hermes, Louis Vuitton, Marc Jacobs, Narciso Rodriguez, Prada, Versace, Yves Saint Laurent şi Zac Posen.
A fost observată şi de editorii revistelor de succes. Freja a apărut pe coperţile şi paginile marilor reviste de modă, inclusiv Vogue (în Franţa, Italia, America, Anglia, China, Japonia şi Rusia), V, W, Harper’s Bazaar, Numéro, PoP, Dazed & Confused şi Self Service.
Freja rămâne o favorită în elita modei şi este constant votată ca unul din fotomodelele de top.

Isabeli Fontana
Cu frumuseţea sa unică şi prezenţa pe podium fascinantă, Isabeli a aprins lumea modei ca nici un alt model în ultimii ani. A apărut în aproape toate revistele de modă internaţionale principale, şi este mereu căutată de designerii, editorii şi fotografii de top ai industriei.
Isabeli s-a născut într-un sat din sudul Braziliei numit Curitiba. Provine dintr-o familie numeroasă şi iubitoare pe care încearcă să o viziteze cât de des poate în ciuda programului încărcat. A fost descoperită ca adolescentă când s-a înscris la un concurs de modeling. Faima bruscă nu a schimbat-o pe Isabeli; a rămas o persoană normală şi veselă cu o personalitate caldă şi prietenoasă. La sfârşitul zilei îi place să se întoarcă acasă şi să se relaxeze cu cei doi fii ai săi, Zion & Lukas.
A fost imaginea unei game largi de campanii publicitare printre care Roberto Cavalli, Balenciaga, Versace, Chanel, Valentino, Hermes, Hussein Chalayan, Armani Jeans, Oscar de la Renta, MaxMara, şi Nicole Farhi. Isabeli poate fi văzută acum în campania Primăvară 2010 de la Roberto Cavalli, fotografiată de Steven Meisel, şi în campania pentru parfumul Flowerbomb de Viktor & Rolf, fotografiată de Inez Van Lamsweerde & Vinoodh Matadin.
Isabeli lucrează constant cu cei mai talentaţi fotografi din branşă: Steven Meisel, David Sims, Mario Testino, Mert Alas & Marcus Piggott, Inez Van Lamsweerde & Vinoodh Matadin, Mikael Jansson, Solve Sundsbo, Peter Lindbergh, Mario Sorrenti, Alasdair McLellan, şi Patrick Demarchelier, pentru a numi doar câţiva.
Isabeli a apărut de asemenea pe coperţile a nenumărate reviste, de modă sau obişnuite. Vogue (America, Franţa, Germania & Brazilia), Self Service, Numero, i-D, Doingbird, şi Time.
Magdalena Frackowiak
De multe ori numită visul unui designer datorită siluetei suple, tonifiată de yoga şi aerul de eleganţă modernă, Magdalena Frackowiak era o elevă de 16 ani din Gdansk, Polonia când mama sa a trimis fotografii cu ea la un casting al unei agenţii de modele din Varşovia. Aleasă ca prima din mii de alte fete, Magdalena a aşteptat până la finalizarea studiilor pentru a îşi începe cariera de fotomodel.
Nu a durat mult până ce clienţii europeni şi apoi şi ceilalţi au descoperit frumuseţea sa fragilă şi exotică. De pe coperţile editorialelor revistelor Vogue din Italia, Franţa, Japonia, China, Rusia şi Germania, Harper’s Bazaar, Allure, 10, V şi revistele cu interviuri, Magdalena a devenit cunoscută ca fiind capabilă să se adapteze la orice doreau fotografii Peter Lindbergh, Steven Meisel, Patrick Demarchelier, Steven Klein, Craig McDean, Walter Pfeiffer, Hedi Slimane şi alţii.
Nenumărate apariţii în prezentări pentru Yves Saint Laurent, Christian Dior, Balenciaga, Ralph Lauren, Louis Vuitton, Lanvin, Kenzo, Chanel, Givenchy, Jean Paul Gaultier şi Valentino, printre alţii şi campanii pentru Ralph Lauren, Alessandro Dell ‘Acqua, şi Oscar de la Renta au făcut din Magdalena, rapid şi subtil, una din feţele preferate din modă.
O călătoare avidă, Magdalena se bucură de noile culturi indiferent unde alege să meargă: Fie că este o staţiune de yoga din India sau drumeţii în Brazilia, iar în New York, a căzut sub vraja comunităţii artistice a oraşului cu o pasiune deosebită pentru galerii şi muzee, concerte şi cinematografe de artă. Totuşi, destinaţia sa favorită rămâne atmosfera boemă din noua sa locuinţă adoptată din Brooklyn.
Baptiste Giabiconi
Baptiste Giabiconi, născut în Franţa, era muncitor într-o fabrică pentru industria aeronautică din Marsilia atunci când o femeie care la văzut la sală i-a sugerat modelingul. A plecat la Paris şi a semnat un contract cu Marilyn Agency.
Karl Lagerfeld a dorit să îl întâlnească şi a început să lucreze cu el în toate proiectele sale, de la campanii la publicitate, şi desigur editoriale.
Originar din Franţa, Baptiste Giabiconi a fost ales ca numărul 1 din lume pentru modelele masculine de către models.com pentru ultimii 2 ani. Anul acesta Giabiconi a devenit imaginea multor campanii ca Fendi Primăvară/vară 2010, Chanel Primăvară/vară 2010, Just Cavalli Primăvară/vară 2010, Karl Lagerfeld Primăvară/vară 2010, Chanel Eyewear Primăvară/vară 2010 şi Coca-Cola Light Primăvară/vară 2010, campania Sivigia.
Coperţile recente pe care a apărut includ revista Wound Toamnă/iarnă 2009, Wallpaper Octombrie 2009, Numero Homme Primăvară/vară 2010 şi L’Officiel Hommes China Aprilie 2010 copertă de Xiang Sun, revista W, Vogue China, şi Vogue Germania.
Karl Lagerfeld a spus că Baptiste are un potenţial foarte mare; pentru Lagerfeld el arată ca un zeu grec, fiind perfect pentru calendarul Pirelli 2010.
Sébastien Jondeau
Născut în Franţa, Sébastien Jondeau a fost asistentul personal al lui Karl Lagerfeld de peste doisprezece ani.
Fost boxer profesionist, lucrează ca model în timpul liber şi iubeşte călătoriile şi motocrosul.
A apărut în numeroase campanii publicitare pentru companiile mari, printre care Chanel, Karl Lagerfeld şi Dom Pérignon.
Abbey Lee Kershaw
Abbey Lee s-a născut în Melbourne, unde a crescut dorind să fie dresor de delfini. În schimb a câştigat competiţia Girlfriend 2004 Model Search şi s-a mutat la New York unde a absolvit. De atunci a apărut pe coperţile celor mai cunoscute reviste, printre care Vogue din Rusia, revista V, Vogue din China, şi Dazed and Confused, şi a filmat editoriale pentru fiecare revistă importantă, cu unii din cei mai cunoscuţi fotografi din lume.
A apărut în campania Gucci Primăvară/vară 2009 şi campania pentru parfumul Gucci ‘Flora’, ca şi în campaniile Calvin Klein şi Ralph Lauren.
Abbey Lee a apărut în prezentări de modă pentru cele mai cunoscute nume din modă cum ar fi Christian Dior, Jill Stuart, Gucci, Diane von Furstenberg, Sophia Kokosalaki, Stella McCartney, Michael Kors, Reem Acra, Celine, Emilio Pucci, Rosa Cha Marc by Marc Jacobs, Chanel, Diesel Black Gold, Alessandro Dell’Acqua, DKNY, Kenzo, Versace, Lacoste, Sonia Rykiel, Alexander McQueen, Matthew Williamson, Isabel Marant, Max Mara, Ralph Lauren, Peter Som, Costume National, Givenchy, max Azria, Fendi, Donna Karan, Oscar de la Renta, Zac Posen, Karl Lagerfeld şi Tommy Hilfiger.
Models.com a votat-o pe Abbey Lee între primele din Ten Top 50 Models Women’s list.
În martie 2010, s-a anunţat că va fi imaginea campaniei publicitare Chanel Toamnă/iarnă 2010/2011 pret-a-porter. Vestea a venit după ce a închis prezentarea Chanel Primăvară 2010.
Brad Kroenig
Brad Kroenig s-a născut şi a crescut în St. Louis, Missouri. A plecat din oraşul natal pentru a-şi urma visul de a juca fotbal profesionist, acceptând o bursă la echipa NCAA Division I de la Florida International University din Miami, Florida.
După ce a ajuns în Miami, şansa de a urma o carieră în modeling l-a convins să îşi abandoneze speranţele de a juca fotbal profesionist şi – spre şocul iniţial al părinţilor – să renunţe la bursă.
Nu este nevoie să spunem că decizia a fost una bună. Prima sa lucrare importantă a fost apariţie în catalogul Abercrombie & Fitch fotografiat de Bruce Weber. Lucrarea i-a dat încredere să se mute de la Miami la New York unde a semnat rapid un contract cu Ford Models.
La scurt timp după semnarea cu Ford, Brad a pozat pentru coperta L’Uomo Vogue. Coperta, fotografiată de Mario Testino, a fost şansa care a promovat cariera de model a lui Brad.
De atunci nu s-a mai uitat în urmă. În ultimii ani, Brad Kroenig a fost unul din primele modele masculine din modă.
A fost pozat de principalii fotografi din acest domeniu, printre care: Richard Avedon, Patrick Demarchelier; Karl Lagerfeld, David Sims, Mario Testino, Inez van Lamsweerde and Vinoodh Matadin, şi Bruce Weber.
Brad a apărut în campanii publicitare pentru: Abercrombie & Fitch, Adidas, Chanel, D & G, Dom Pérignon, Fendi, Gap, H & M, Hermès, Joop!, Karl Lagerfeld, Le Château, Perry Ellis, Roberto Cavalli, Tommy Hilfiger, şi mulţi alţii.
A pozat împreună cu cele mai cunoscute fotomodele ale lumii, printre care: Giselle Bündchen, Naomi Campbell, Helena Christensen, Linda Evangelista, Isabeli Fontana, Eva Herzigova, Carmen Kass, Claudia Schiffer, Daria Werbowy, şi Raquel Zimmerman.
A jucat în reclame pentru televiziune pentru Dom Pérignon, H & M, şi chiar şi un rol ca Tarzan într-o reclamă CoverGirl.
Moda i-a permis să călătorească prin toată lumea. A lucrat în locaţii exotice şi incitante cum ar fi: Barbados, Barcelona, Beijing, Berlin, Biarritz, Bora Bora, Buenos Aires, Calgary, insulele Canare, Cologne, Republica Dominicană, Florence, Hong Kong, Ibiza, Londra, Los Angeles, Madrid, Milan, Montreal, Munchen, Paris, Rio de Janeiro, Roma, St. Lucia, Saint-Tropez, Thailanda, Tokyo, şi Toronto.
Pentru un domeniu ce caută mereu o nouă faţă şi o carieră care se poate termina într-o clipă, Brad Kroenig are o putere remarcabilă de a rămâne în top. Îl veţi putea vedea din nou în campaniile publicitare ale sezonului viitor; nu are de gând să se oprească prea curând.

Lakshmi Menon
Născută în Bangalore, India Lakshmi s-a apucat de modeling pentru a câştiga bani în timpul studiilor de sociologie de la Bangalore University. După ce a fost model în India pentru câţiva ani, şi-a început cariera internaţională în 2006. O prezentare pentru Jean Paul Gaultier a fost urmată de o prezentare pentru Hermès catwalk şi campanii pentru Hermès, Max Mara, Givenchy, şi H&M.
Lakshmi a apărut într-un editorial din revista Vogue din Franţa pentru prima dată în Oct, 2008, după prezentarea de la Milano pentru La Perla, ca şi prezentările pentru D&G şi Givenchy. A apărut de asemenea în editoriale pentru Vogue din America, Franţa, şi India, Harper’s Bazaar, V Magazine şi Allure.
A primit premiul ‘This year’s Model’ de la Vogue pentru 2008 şi a fost de asemenea în Top 10 Newcomers de Style.com. În acelaşi an a apărut pe coperta revistei Elle.
Fotograful indian Prabuddha Dasgupta spune despre Menon că ‘Este întunecată, perfectă şi o adevărată imagine a frumuseţii. A lucrat cu Jean Paul Gaultier, Hermes, şi Chanel şi este imaginea viitorului’.
Vogue a spus în 2008 că reprezintă ‘întruparea stilului Givenchy pentru noul sezon’.
Julianne Moore
Julianne Moore va apărea în filmul de Lisa Cholodenko THE KIDS ARE ALL RIGHT, un film ce a avut premiera la 2010 Sundance Film Festival şi în care mai joacă şi Annette Bening, şi de asemenea în SHELTER, un thriller psihologic independent, regizat de Mans Marlind şi Bjorn Stein, în care joacă împreună cu Jonathan Rhys Meyers.
A apărut de curând în A SINGLE MAN, filmul de debut al creatorului de modă Tom Ford, în care joacă şi Colin Firth şi care i-a adus o nominalizare la Globurile de aur 2010 pentru Cea mai bună actriţă într-un rol secundar, şi în filmul de Atom Egoyan, CHLOE, în care joacă şi Liam Neeson şi Amanda Seyfried, care a avut premiera la 2009 Toronto Film Festival.
Moore lucrează acum la un film cu Steve Carrell o comedie despre “criza din căsătorie” încă fără titlu, regizată de John Requa şi Glenn Ficarra în care joacă şi Ryan Gosling, Kevin Bacon, Emma Stone şi Marisa Tomei.
Moore a noua persoană din istoria Academiei ce a primit două nominalizări la Oscar în acelaşi an pentru rolurile din FAR FROM HEAVEN (nominalizare actriţă în rol principal) şi THE HOURS (nominalizare actriţă în rol secundar). A primit multe recenzii pozitive pentru rolul din FAR FROM HEAVEN, regizat de Todd Haynes, inclusiv National Board of Review, Los Angeles Film Critics şi Broadcast Film Critics, printre altele. A câştigat premiul Independent Spirit Award ca actriţă în rol principal pentru rolul din film şi a fost nominalizată la Golden Globe şi Screen Actors Guild Award la aceiaşi categorie.
THE HOURS (Paramount Pictures), regizat de Stephen Daldry, se bazează pe un roman cu acelaşi nume, ce a câştigat premiul Pulitzer, scris de Michael Cunningham, în care joacă şi Nicole Kidman şi Meryl Streep. Printre numeroasele premii petnru rolul din acest film, în afară de nominalizarea la Oscar, a primit o nominalizare la Screen Actors Guild Award pentru cea mai bună actriţă în rol secundar.
Printre filmele în care a jucat Moore sunt: BLINDNESS, regizat de Fernando Meirelles în care a jucat şi Mark Ruffalo; SAVAGE GRACE, regizat de Tom Kalin; Todd Haynes, I’M
NOT THERE; Alfonso Cuaron, CHILDREN OF MEN cu Clive Owen; NEXT în care a jucat şi Nicolas Cage; Joe Roth, FREEDOMLAND cu Samuel L Jackson; Joe Ruben, THE FORGOTTEN cu Dominic West; LAWS OF ATTRACTION în care a jucat şi Pierce Brosnan; THE PRIZE WINNER OF DEFIANCE, OHIO; Lasse Hallstrom, THE SHIPPING NEWS cu Kevin Spacey, Cate Blanchett şi Judi Dench; Bart Freundlich, TRUST THE MAN, WORLD TRAVELER şi THE MYTH OF FINGERPRINTS; HANNIBAL, în care a jucat ca ‘Clarice Starling’ în care a jucat şi Anthony Hopkins; EVOLUTION cu David Duchovny; Neil Jordan, THE END OF THE AFFAIR cu Ralph Fiennes (nominalizări Academy Award, Golden Globe şi SAG Award pentru actriţă în rol principal); Paul Thomas Anderson, BOOGIE NIGHTS (nominalizări Academy Award, Golden Globe şi SAG Award nominations pentru cea mai bună actriţă în rol secundar) şi MAGNOLIA (nominalizare SAG Award pentru cea mai bună actriţă în rol secundar); Robert Altman, COOKIE’S FORTUNE cu Glenn Close şi Liv Tyler şi SHORT CUTS (nominalizare Independent Spirit Award pentru cea mai bună actriţă în rol secundar); Gus Van Sant, remake după PSYCHO cu Vince Vaughn; AN IDEAL HUSBAND (nominalizare Golden Globe pentru cea mai bună actriţă în rol principal); THE MAP OF THE WORLD cu Sigourney Weaver; Steven Spielberg, THE LOST WORLD; THE BIG LEBOWSKI cu Jeff Bridges şi regizată de fraţii Coen; Todd Haynes, SAFE (nominalizare Independent Spirit Award pentru cea mai bună actriţă în rol principal); Louis Malle, VANYA ON 42ND STREET; James Ivory, SURVIVING PICASSO; THE HAND THAT ROCKS THE CRADLE; BENNY & JOON; THE FUGITIVE; NINE MONTHS; şi ASSASSINS.
Printre alte premii ale lui Moore se numără şi Excellence in Media Award la premiile GLAAD Media Awards din 2004, Actor Award în 2002 la Gotham Awards şi “Tribute to Independent Vision” în 2001 la Sundance Film Festival.
După ce a obţinut B.F.A. de la Boston University pentru Actorie, Moore a jucat în mai multe producţii off-Broadway, printre care Caryl Churchill, Serious Money şi Ice Cream/Hot Fudge la Public Theater. A apărut în Minneapolis la Guthrie Theater, în Hamlet, şi a participat la atelierul de producţie al lui Strindberg, The Father cu Al Pacino şi Wendy Wasserstein, An American Daughter cu Meryl Streep. Moore şi-a făcut debutul pe Broadway în 2006 în producţia lui Sam Mendes pentru The Vertical Hour, o piesă scrisă de David Hare.
Heidi Mount
Heidi Mount s-a născut şi a crescut în Utah. La vârsta de 12 ani a fost descoperită atunci când era la un concert cu sora ei. De când lucrează permanent ca model, a atras atenţia persoanelor din lumea modei şi a devenit imaginea unei noi generaţii.
Frumuseţea unică a lui Heidi, isteţimea şi personalitatea au lăsat o impresie puternică asupra multor fotografi de marcă din industrie, Mario Sorrenti, Mario Testino, Mert & Marcus, Craig McDean, Greg Kadel, Hedi Slimane, Horst Diekgerdes, Karl Lagerfeld, Sebastian Faena, şi Terry Tsiolis, ca să amintim doar câţiva. Apare periodic în reviste de modă de top, printre care Vogue (Italia şi Japonia), V, W, Numero, I-D, Harper’s Bazaar, Another, şi PoP. A fost fotografiată recent de Greg Kadel pentru coperta Numero.
Heidi a apărut în reclame pentru Prada Sport, Dolce and Gabbana, Bally şi Armani Jeans. A apărut în campaniile Toamnă/iarnă 2009 pentru Chanel, şi poate fi văzută acum în campania Etro Primăvară/vară 2010 fotografiată de Michelangelo Di Battista.
Heidi apare de asemenea permanent pe podiumurile din lume. A prezentat pentru designeri de top cum ar fi Chanel, Prada, Louis Vuitton, Miu Miu, John Galliano, Valentino, Yves Saint Laurent, Stella McCartney, Christian Dior, Dolce & Gabbana, Roberto Cavalli, Missoni, Donna Karan, Zac Posen, Givenchy, şi Carolina Herrera.
În prezent locuieşte în New York City, Heidi are ca pasiuni sculptura, cumpărăturile pe Ebay, şi îi place să îşi petreacă timpul cu soţul şi fiul său.
Garrett Neff
Originar din Statele Unite, Garrett Neff a fost descoperit pe aeroportul din Miami când se întorcea din Barbados. A semnat imediat un contract cu Click Model Management din New York, şi a devenit rapid unul din cele mai căutate modele masculine din lume. Garrett a fost fotografiat de fotografi de top ca Bruce Weber, Steven Klein, Mert and Marcus, Mario Testino, David Simms, Inez Van Lamsweerde, Karl Lagerfeld şi a apărut în reviste de modă internaţionale printre care GQ, Vogue Franţa, Vogue Italia, L’uomo Vogue, V Magazine, Visionaire, Details, Arena Homme Plus, şi L’Officiel Homme.
Garrett a prezentat pe podium pentru Dolce and Gabbana, Bottega Veneta, D Squared, Ferragamo, Chanel, Trussardi, Tommy Hilfiger, Michael Kors, Rag and Bone, Phillip Lim şi Louis Vuitton.
A pozat în campanii pentru Valentino, Karl Lagerfeld, Calvin Klein Jeans, Massimo Dutti, Siviglia, Loewe, Trussardi, a fost selectat pentru un contract exclusiv Calvin Klein Underwear şi a fost imaginea parfumului Calvin Klein, Man.

Natasha Poly
Natasha Poly şi-a petrecut copilăria în Perm, Rusia. Când era încă în liceu s-a mutat în Paris, Franţa ca model. Nu peste mult timp s-a mutat în New York pentru a-şi urma cariera. Marea ei şansă a fost când Carine Roitfeld i-a cerut lui Steven Klein să o fotografieze pentru coperta Vogue Franţa, şi a fost clar imediat că frumuseţea ei neobişnuită şi personalitatea deschisă vor face din ea o muză pentru multe persoane din industrie. O senzaţie instantanee, s-a trezit rapid în centrul cercului de invidiat al fotomodelelor.
Aproape fiecare fotograf de top a pozat imaginea mereu modernă a lui Natasha. Continuă să lucreze periodic cu Steven Meisel, Inez Van Lamsweerde & Vinoodh Matadin, Mario Sorrenti, David Sims, Mert Alas + Marcus Piggott, Mario Testino, Craig McDean, Peter Lindbergh, şi a avut de asemenea ocazia să lucreze cu răposatul Helmut Newton. Carine Roitfeld a susţinut-o permanent pe Natasha prin apariţiile în Vogue Franţa.
Natasha a stabilit un record fiind primul model cu două coperte din Vogue Franţa succesive. A pozat pentru şase coperte Vogue Franţa. Natasha a apărut pe coperţile celor mai renumite reviste de modă, printre care Vogue America , V Magazine, i-D Magazine, Vogue Japonia , Vogue Rusia, Vogue China, Vogue Germania, Numero Japonia & W Magazine Coreea.
A apărut în numeroase campanii publicitare pentru mulţi designeri, printre care Gucci, Louis Vuitton, Ralph Lauren, MaxMara, Jimmy Choo, şi Balmain. În prezent este imaginea parfumului Gucci by Gucci. Campania publicitară a fost fotografiată de Inez Van Lamsweerde & Vinoodh Matadin. Reclama de televiziune a fost regizată de celebrul David Lynch.
În plus, a prezentat pe podiumuri de la New York la Paris şi London în cele mai prestigioase prezentări, cum ar fi Prada, Miu Miu, Balenciaga, Anna Sui, Calvin Klein, şi Gucci.
Anja Rubik
Anja Rubik, o frumuseţe perfectă din Polonia, este una din modelele cele mai versatile din prezent. Editorialele sale dramatice sunt echilibrate de o gamă de invidiat de campanii publicitare şi prezentări esenţiale.
Anja s-a născut în Polonia apoi a trăit în Grecia, Canada, şi Africa de sud în perioada copilăriei. Anja a alternat liceul cu o carieră part-time în modeling. După absolvire, s-a devotat cariere de modeling, iar cariera a evoluat brusc.
De când a început să lucreze full-time acum doar trei ani, Anja a lucrat cu cei mai cunoscuţi fotografi de modă cum ar fi, Steven Meisel, Annie Leibovitz, Mario Testino, Mario Sorrenti, Steven Klein, David Sims, Inez and Vinoodh, Mert and Marcus, Terry Richardson, Nick Knight, Patrick Demarchelier, Arthur Elgort, David LaChappelle, Peter Lindbergh, Craig McDean, Karl Lagerfeld, Camilla Akrans, Miles Aldridge, Raymond Meier, Cedric Buchet, Richard Burbridge, Alexei Hay, Horst şi Greg Kadel.
Anja are un portofoliu editorial cu lucrări în principalele titluri de pe glob ca Vogue Italia, Vogue Franţa, Vogue Anglia, Vogue Japonia, Vogue China, Vogue Rusia, Harper’s Bazaar, i-D, Numéro, Self Service, Exit, V, şi W. A apărut pe coperţile revistelor Vogue Franţa, Vogue Japonia, Vogue Germania, Vogue Coreea, V, TIME Style & Design, Numéro şi Numéro Coreea.
Pe parcursul carierei Anja a apărut într-o gamă largă de campanii publicitare pentru mărci de lux cum ar fi Armani Cosmetics, Barneys New York, Ballantyne, Balmain, Belstaff, Bottega Veneta, Chloé, Dolce & Gabbana, Emmanuel Ungaro, Emporio Armani, Estée Lauder, Etro, Fendi, Gianfranco Ferre, Giuseppe Zanotti, Gucci, Jimmy Choo, Max Mara, Oscar de la Renta, Ralph Lauren, Roberto Cavalli, Tods, Tommy Hilfiger, şi Valentino.
În prezent, Anja locuieşte în Manhattan. În timpul liber se bucură de arte şi călătorii. Anja şi prietenul ei Sasha Knezevic lucrează împreună pentru a recrea ‘25 Magazine,’ Anja fiind directorul artistic.
Elisa Sednaoui
Născută în Italia, Elisa Sednaoui a crescut într-un mediu cosmopolit, călătorind între Egipt, Italia şi Franţa. Vorbeşte mai multe limbi, printre care şi araba. Iubeşte sportul şi are o pasiune pentru dans.
Elisa a terminat liceul în 2006 şi acum lucrează ca model în Paris, New York, Londra şi Milano. Mama ei îi este manager, şi împreună au un mare succes, Elisa apărând în unele din cele mai cunoscute reviste de modă (Vogue, Vanity Fair, L’Officiel, Marie Claire).
În 2007, a apărut în primul ei film, Indigene d’Eurasie, regizat de Sharunas Bartas, în care joacă rolul principal feminin, Gabriella. Filmul a fost filmat în Lituania, Rusia şi nordul Franţei pe durata a mai multe luni.
A jucat de asemenea în scurtmetrajul La baie du renard, de Grégoire Colin, împreună cu Pierre Thorreton, şi în filmul Bus Palladium, de Christopher Thompson, împreună cu Marc André Grondin.
Lara Stone
Lara Stone s-a născut şi a crescut în Olanda. Pe parcursul carierei de model a lucrat cu cei mai cunoscuţi fotografi cum ar fi Steven Meisel, Steven Klein, Mario Sorrenti, Mario Testino, Mert & Marcus, Inez Van Lamsweerde & Vinoodh Matidan, Davis Sims, Craig McDean, Terry Richardson, şi Greg Kadel.
Lara a apărut pe coperţile şi paginile revistelor Vogue Franţa, Vogue Italia, Vogue Anglia, Vogue Japonia, Interview, Self Service, W, V, Numero, şi I-D. Întreaga ediţie februarie 2009 din Vogue Franţa a fost dedicată pentru Lara, cu editoriale de Nan Goldin, Steven Klein, Patrick Demarchelier, Peter Lindbergh, Inez & Vinoodh, şi Hedi Slimane. Pentru ediţia W magazine August 2009, Lara apare pe copertă cu titlul ‘Fashion’s It Girl’.
A apărut în campanii publicitare pentru Givenchy, Jean Paul Gaultier, Jil Sander, Hugo Boss, MaxMara, Nicole Fahri¸ Calvin Klein Jeans, Just Cavalli, Calvin Klein Cosmetics, şi H&M. În prezent poate fi văzută în reclame pentru DSquared2, fotografiată de Mert & Marcus.
Lara apare de asemenea permanent pe podiumurile din lume. A prezentat pentru designeri renumiţi printre care Chanel, Lanvin, Givenchy, Louis Vuitton, Miu Miu, Chloe, Stella McCartney, Missoni, Hermes, Karl Lagerfeld, Jean Paul Gaultier, Christian Dior, Victoria’s Secret şi fiecare Prada de când s-a apucat de modeling.
Lara este acum modelul cu numărul unu conform Models.com.
Iris Strubegger
Iris Strubegger s-a născut şi a crescut în Salzburg, Germania. În timpul şcolii, Iris a fost descoperită de un agent şi a semnat cu Elite Model Management devenind rapid un model de succes internaţional. Multe reviste şi publicaţii de modă celebre au votat-o pe Iris ca una din cele mai căutate modele de azi.
Ca model iris a avut ocazia să lucreze cu mulţi din fotografii de top din industrie ca Steven Meisel, David Sims, Mert Alas and Marcus Piggott, Inez van Lamsweerde and Vinoodh Matadin, Mario Testino, Karl Lagerfeld, Paolo Roversi, Mikael Jansson, Daniel Jackson, şi Patrick Demarchelier.
Iris apare periodic în reviste de modă ca Vogue (America, Italia, Franţa, Anglia, Germania, Rusia şi Japonia), V Magazine, şi i-D Magazine. Iris a apărut pe coperţile pentru Vogue Italia, Vogue Franţa, Vogue Japonia, Vogue Spania.
Iris a lucrat pentru campania Givenchy (fotograf: Mert Alas and Marcus Piggott), campania Valentino (fotograf: Mert Alas and Marcus Piggott), campania Pepe Jeans (fotograf: Steven Meisel), campania D&G (fotograf: Mario Testino), şi campania Balenciaga, (fotograf: David Sims).
Foarte căutată de majoritatea designerilor, Iris a prezentat numeroase colecţii din New York, Milano, la Paris, pentru Anna Sui, Givenchy, Marc Jacobs, Calvin Klein, Donna Karan, Chanel, şi Balenciaga.

Erin Wasson
Născută în Texas, Erin Wasson şi-a început cariera de model când a câştigat un concurs din Dallas la vârsta de 16 ani. De atunci această frumuseţe clasică a devenit una din feţele recunoscute din industrie.
A apărut pe coperţile a nenumărate reviste printre care Vogue (Franţa, Germania, Spania, & Australia), Allure, Esquire, Tush, Flair, şi Elle. Elle Franţa i-a dedicat ediţia martie 2010 lui Erin, cu o copertă şi un editorial fotografiat de Mondino, Jan Welters, şi David Vasilevic. A prezentat pe podiumuri pentru fiecare designer important cum ar fi Chanel, Chloe, Roberto Cavalli, Lanvin, Karl Lagerfeld, Balenciaga, Gucci, Armani, şi Victoria’s Secret.
Pe parcursul carierei Erin a avut ocazia să lucreze cu cei mai cunoscuţi fotografi din industrie cum ar fi Steven Meisel, Mario Testino, Peter Lindbergh, Patrick Demarchelier, David Sims, şi Ellen Von Unwerth, pentru a menţiona doar câţiva.
Cu un farmec american adorabil, Erin a făcut uşor trecerea la campaniile publicitare pentru Gucci, Valentino, Michael Kors, Escada, Rolex, Pinko, Tiffany & Co., J.Crew, Levi’s, Victoria’s Secret, H&M, Elie Tahari, William Rast, Gap, şi Isabel Marant. Erin poate fi văzută în prezent în reclamele Primăvară/vară 2010 pentru Hugo Boss Orange. A reprezentat imaginea internaţională a Maybelline din 2002, apărând în reclame tipărite şi pentru televiziune pentru această firmă de produse cosmetice.
Cunoscută în industrie pentru stilul simplu şi simţul modei natural, Wasson a colaborat la multe proiecte incitante. A prezentat două sezoane consecutive pentru câştigătorul premiului CFDA Alexander Wang, în spectacolul de modă din New York. Continuă să fie muza şi sfătuitorul creatorilor.
În primăvara 2008, Erin şi-a inaugurat propria linie de bijuterii, LOWLUV de Erin Wasson. Wasson a transformat lanţurile de lux David Yurman în obiecte de artă purtabile.
Pentru sezonul primăvară 2009, Erin a lansat o colecţie de haine de damă, Erin Wasson x RCVA, în colaborare cu marca californiană de surf şi skate, RCVA. Încă odată Erin şi-a folosit talentul pentru a crea o colecţie de haine şi accesorii cu propriul ei stil. Colecţia sa Toamnă/iarnă 2010 a fost prezentată recent la Mercedes-Benz Fashion Week din New York.
Indiferent dacă este pe un platou publicitare, la o şedinţă foto sau în culise la Fashion Week, Erin aduce propriul stil în tot ce face. Are un rol activ în artă, anume galeria din Venice, California, casa ei adoptivă. Wasson iubeşte de asemenea animalele, în special câinii, şi lucrează periodic ca voluntar pentru SPCA.
Daria Werbowy
Frumuseţea ucraineană Daria Werbowy s-a născut în Polonia şi a crescut în Toronto, Canada. O băieţoasă autoproclamată a devenit o celebritate în lumea modei pe parcursul carierei de model. Daria este constant una din primele modele ale lumii, iar frumuseţea sa clasică este una din cele mai recunoscute din industrie.
Marea şansă a Dariei a fost atunci când fotograful de modă Steven Meisel s-a îndrăgostit de frumuseţea sa clasică, şi a angajat-o exclusiv pentru campania Toamnă iarnă 2003 Prada. De atunci a apărut în reclame pentru Chanel, Gucci, Versace, Louis Vuitton, Missoni, Valentino, Hermes Dior, Jean Paul Gaultier, David Yurman, Yves Saint Laurent, Roberto Cavalli, Isabel Marant şi H&M.
În 2005 Daria a semnat un contract global multianual pentru a reprezenta Lancôme în reclamele pentru televiziune şi cinema, şi în reclamele tipărite. Este de asemenea imaginea parfumului mărcii, Hypnôse. În colaborare cu Lancôme, Daria a creat o colecţie de farduri, Brazilian Earth Colors, inspirată din lucrările studenţilor din Centro Espacial Vik Muniz, un centru de artă pentru tinerii adulţi din Rio de Janeiro. Prima ei colecţie a donat peste 50000 de euro din încasări direct centrului.
Daria apare de asemenea permanent pe podiumurile din lume. A prezentat pentru designeri de top cum ar fi Calvin Klein, Ralph Lauren, Donna Karan, Marc Jacobs, John Galliano, Balenciaga, Dolce & Gabbana, Gucci, Versace, Christian Dior, Yves Saint Laurent, Stella McCartney, Alexander McQueen, Miu Miu, şi desigur, Prada.
Daria lucrează constant cu cei mai cunoscuţi fotografi din branşă: Bruce Weber, Craig McDean, David Sims, Greg Kadel, Inez Van Lamsweerde & Vinoodh Matidan, Juergen Teller, Karl Lagerfeld, Mario Sorrenti, Mario Testino, Mert & Marcus, Mikael Jansson, Nathaniel Goldberg, Patrick Demarchelier, Peter Lindbergh, şi Steven Meisel. A avut de asemenea ocazia să lucreze cu celebrul Helmut Newton, o legendă trecută în nefiinţă.
Daria apare periodic în reviste de modă ca Vogue (America, Italia, Franţa, Anglia, & Japonia), Harper’s Bazaar, W, Numero, V, şi PoP . A apărut pe coperţile Numero, V, W, GQ şi pe şase coperţi pentru Vogue Italia. Daria a apărut pe coperta Vogue America, unde a fost numită una din primele feţe pentru „revenirea super modelului”.
Daria locuieşte acum în New York. În ciuda succesului rămâne serioasă şi plăcută. În puţinul timp liber pe care îl are, Daria îşi vizitează prietenii şi familia în Toronto, joacă baschet, snowboard, tricotează şi participă la diverse proiecte privind mediul.
Jeneil Williams
Jeneil Williams în vârstă de 20 de ani a crescut în Kingston, Jamaica,. A crescut într-o familie săracă dar iubitoare; a fost crescută de bunica ei într-un apartament de 2 camere în care trăiau uneori şi 7 persoane, fratele şi sora ei, unchiul, mătuşa şi verii. Mama ei a plecat în Londra când Jeneil avea doar 9 ani pentru a începe o viaţă mai bună pentru familia sa, dar din nefericire problemele cu viza au însemnat că Jeneil şi fratele şi sora sa nu au putut să o viziteze.
Deşi a fost greu să crească fără mamă Jeneil a fost mereu o luptătoare şi a ştiut că într-o zi vor fi iar împreună. A studiat din greu la şcoală şi a excelat la sport în special atletism / triatlon şi cu susţinerea antrenorului s-a antrenat pentru echipa Olimpică de juniori pentru Jamaica. A văzut în asta şansa ei de a călători şi de a-şi revedea mama dar din păcate a avut ghinion şi s-a accidentat la antrenament şi nu a mai putut concura la profesionişti. Cu visele spulberate şi fără dragostea mamei a crezut că viaţa ei se va sfârşi în Jamaica – dar o întâlnire întâmplătoare cu un agent de modele de la o agenţie locală i-a deschis poarta către noi drumuri şi noi vise. Jeneil s-a înscris la un concurs local şi a ieşit pe locul doi în competiţie, semnând cu agenţia.
Întâmplător directorul pentru recrutare pentru New York Models, Erin Scimeca, era unul din judecătorii competiţiei şi a văzut potenţialul lui Jeneil, o domnişoară proaspătă şi modernă, cu un zâmbet ca soarele.
Nu peste mult timp Jeneil a ajuns în NYC, călcând pe drumul lumii modei, pozând pentru Benetton cu David Sims & Joe Mckenna, Teen Vogue cu Daniel Jackson, reclame cu Victoria’s Secret şi prezentând pentru creatori ca Narciso Rodriguez, Ruffian, Richard Chai, Zac Posen, Isaac Mizrahi, şi Diesel pentru a numi doar câţiva. Apoi în septembrie 2009 a venit în final ziua la care a visat de 10 ani: A plecat la Londra pentru o prezentare în London Fashion week. Londra a adoptat-o pe Jeneil la fel de repede pe cât Jeneil a adoptat Londra.
Jeneil a prezentat în numeroase spectacole printre care Burberry, Matthew Williamson, şi Kenzo. Katie Grand de la Love Magazine a fost prima care a văzut potenţialul real al lui Jeneil şi a angajat-o pentru toate spectacolele ei din Londra şi Paris (Louis Vuitton, Giles Deacon, Loewe, Topshop, Jonathan Saunders). Sir Paul Smith nu doar a folosit-o pe Jeneil în deschiderea prezentării dar tot Jeneil a fost modelul care a mers lângă el la final, iar Vivienne Westwood a urmat rapid şi a angajat-o pentru toate spectacolele ei din Londra şi Paris. După succesul lui Jeneil în Londra şi Paris, au urmat editoriale puternice ca Vogue Rusia cu Sharif Hamza şi Terry Tsolis, Vogue Italia cu Steven Klein, şi Another Magazine cu Danko Steiner ca să numit doar câteva. Marele triumf a venit pentru Jeneil când Katie Grand a pus-o pe coperta pentru ediţia “Love Icons” ca singura debutantă din domeniu, fotografiată de Mert Alas şi Marcus Piggot. A urmat coperta pentru iD fotografiată de Daniel Jackson. Pasiune şi efortul lui Jeneil vor continua să îi aducă succes şi în viitor.

Pirelli Calendar: fotografi si locatii
1964 Robert Freeman in Majorca
1965 Brian Duffy in the South of France
1966 Peter Knapp in Al Hoceima, Morocco
1967 Not published
1968 Harry Peccinotti in Tunisia
1969 Harry Peccinotti in Big Sur, California
1970 Francis Giacobetti in Paradise Island, Bahamas
1971 Francis Giacobetti in Jamaica
1972 Sarah Moon at Villa Les Tilleuls, Paris
1973 Allen Jones in London
1974 Hans Feurer at the Seychelles
1975-1983 Not published
1984 Uwe Ommer at the Bahamas
1985 Norman Parkinson in Edinburgh, Scotland
1986 Bert Stern in Cotswolds, England
1987 Terence Donovan in Bath, England
1988 Barry Lategan in London
1989 Joyce Tennyson at the Polaroid Studios, New York
1990 Arthur Elgort in Seville, Spain
1991 Clive Arrowsmith in France
1992 Clive Arrowsmith in Almeria, Spain
1993 John Claridge at the Seychelles
1994 Herb Ritts in Paradise Island, Bahamas
1995 Richard Avedon in New York
1996 Peter Lindberg in El Mirage, California
1997 Richard Avedon in New York
1998 Bruce Weber in Miami
1999 Herb Ritts in Los Angeles
2000 Annie Leibovitz in Rhinebeck, New York
2001 Mario Testino in Napoli
2002 Peter Lindbergh in Los Angeles
2003 Bruce Weber in the South of Italy
2004 Nick Knight in London
2005 Patrick Demarchelier in Rio de Janeiro
2006 Mert and Marcus in Cap d’Antibes, France
2007 Inez and Vinoodh in California
2008 Patrick Demarchelier in Shanghai, China
2009 Peter Beard in Abu Camp/Jack’s Camp, Botswana
2010 Terry Richardson in Brazil
2011 Karl Lagerfeld in Paris

[scribd id=45741487 key=key-1srnjyg5prje7zdoj3d2 mode=list width=”600″]